Posts Tagged ‘TAB’

Revolutia mea din 1989

22 Decembrie 2016

Imi aduc aminte cum a decurs (cat am participat) procesul revolutionar la Targu-Mures, pentru ca da, a fost in 1989 revolutie si-n Targu Mures.
In zilele ce au precedat evenimentele, o tensiune tacuta se amplifica in oameni. Toti vorbeau ca ceva ar trebui sa se intample „si la noi”, ca uite, a fost Gorbaciov la Bucuresti si ca precis l-au tras la semne si pe Ceausescu. Totusi perspectiva schimbarii era una pur teoretica, nimeni neimaginandu-si iminenta si substantialitate acesteia. Adica ca si poveste despre schimbare era buna, dar nu vedeam niciunul solutia ei practica. Ba mai mult, de multe ori vedeam dis de dimineata comandouri antiteroriste ale serviciilor de securitate, facand recunoastere in teren si repetitii pentru dezangajarea unor situatii ipotetice de terorism. Le recunosteam paternul deoarece la randul meu facusem in armata pregatiri similare pentru aceiasi specialitate de „trupe de securitate si antiterorism”, prinzand in vivoevenimentele muncitoresti din Brasov in 1987.

revolutie-1989-targumures-0

Cu atat mai mult, ca si tanar student de anul intai, venit in week-end de la Cluj, la parinti acasa, am fost socat de ce mi-a fost dat sa vad. Prieteni m-au sunat in prealabil, cum ca mase de oameni se aduna in centrul orasului, dar si ca mari mase de lucratori ai Militiei si militari incep sa blocheze zona Comitetului Judetean de Partid (actuala Primarie Targu Mures, cred).
Evident ca am sters-o de acasa, cu promisiunea catre ai mei sa nu fac prostii gratuite.
In seara zilei de 21.12.89 parca, ajuns in zona kilometrului zero, am fost foarte impresionat sa vad o mare de oameni ce fremata emotionata. De fapt nu mai vazusem niciodata atatia oameni la un loc, dar asta e altceva. Un vuiet surd se propaga din diferite palcuri de oameni adunati. Identificam niste agitatori ce ambalau si motivau multimea prin anumite mesaje de impact. Printre ei roiau o multime de provocatori si informatori ai organelor de securitate, ce lansau in surdina mesaje de sens invers, pentru dezangajarea si sperierea oamenilor.

revolutie-1989-targumures-1

In fata palatului comitetului judetean de partid am gasit mai multe dispozitive concentrice de aparare formate din tehnica militara blindata, din militari (ofiteri subofiteri si mai deloc soldati in termen), ultimele, sau ma rog primele randuri dinspre manifestanti, fiind ocupate de organe de ordine imbracate in militar iar imediat in spatele lor, de trupele de securitate de la antiterorism (cei cu scuturi albe, bastoane electrice, casti albe cu viziera si pistoale mitraliera scurte BB).
Trecand timpul, spre orele 20 multimea a inceput sa devina tot mai vocala si impredictibila. Pas cu pas incepea sa forteze incet randul militienilor, cerandu-le in surdina sa se retraga. Incredibil mi se parea momentul. Eram pozitionat exact in primele randuri ale manifestantilor, nu atat pe post de manifestant cat curios de desfasurare. In orice caz foarte naiv, deoarece eram practic in cea mai periculoasa zona, chiar vis a vis de intrarea principala in palat.

Cordoanele de ordine strigau neincetat in megafoane catre manifestanti, sa se calmeze, sa elibereze piata, dar efectul indemnului lor era tocmai pe dos. Parca o forta surda ambala lumea (inclusiv pe mine) sa ramana pe loc, ba chiar sa faca nu stiu ce exact, dar sa faca ceva…

Mici comandouri de securitate extrageau periodic pe cei mai vocali si agresivi dintre manifestanti, ducandu-i undeva in zona cordoanelor de securitate, probabil arestandu-i. Dar pe masura ce trecea timpul, extragerile se faceau tot mai greu, oamenii manifestanti din jur devenind tot mai retivi si revendicativi, la un moment dat nemaipermitand astfel de extrageri.

revolutie-1989-targumures-2

Spre orele 22, randurile din fata palatului, cele mai expuse reprimarii, in spate neavand nici un refugiu, dand exact in peretii magazinelor (spre deosebire de cei din flancuri, spre hotel Grand si spre Catedrala, ce aveau spatiu de manevra), au inceput sarjele de impingere si lovire cu obiecte contondente a primelor randuri ale cordoanelor de securitate. Au urmat, exact ca si-n procedura ce o stiam pe de rost din armata, o serie de somatii legale la megafoane, dar intocmai ca si la Brasov, ma gandeam ca se vor rezuma la reprimarea mecanica (cu logistica anti vandal) si nu la altceva. Dar situatia a degenerat rapid. In spatele meu auzeam cu se incepuse sistematic sa se sparga vitrinele magazinelor, iar peste capul meu incepuse sa zboare si mai multe obiecte contondente spre cordoanele de securitate.
A fost primul moment cand mi-am dat in sfarsit seama ca situatia este reala si cat se poate de grava. Mi-am dat seama ca sunt exact in mijlocul evenimentelor si ca cel mai probabil „am pus-o”.
Desfasuratorul reprimarii multimii isi continua ca la regulamentul de procedura mersul. La un moment dat au incetat brusc megafoanele, unul singur anuntand ca daca nu se retrag oamenii… urmeaza declansarea focului. In sinea mea m-am gandit ca totusi nu vor avea curaj sa traga in plin in oameni, stiind ca si-n Brasov ni s-a dat munitie oarba tocmai in acelasi sens. Ei bine, la un moment dat au inceput sa traga in aer cu pustile din dotare si cu mitralierele de pe blindate, de s-a cutremurat pamantul. A fost primul moment major de descumpanire pentru randurile de manifestanti, ce nu credeau ca se va ajunge la tras cu arme. Dupa cateva momente de panica grupuri grupuri, oamenii s-au reambalat, strigand „armata e cu noi” si „jos ceausescu, jos comunismul”. Apoi au inceput sa forteze si mai tare pe cordoanele de trupe. Pas cu pas, trupele raspundeau fizic tot mai agresiv.

La un moment dat, am auzit ordine infundate strigate de comandanti, in randul cordoanelor de securitate, recunoscand sunetele de schimbare a incarcatoarelor la arme. Hait mi-am zis. Astia trec pe munitie reala. Brusc m-a trecut o transpiratie rece pe tot corpul. S-au succedat ordine verbale de executare foc si apoi a inceput nebunia. Au inceput sa traga cu foc automat cu toata tehnica exact deasupra capetele manifestantilor (initial am crezut ca trag in noi in plin). Gloantele incepusera sa rapaie si sa sparga zidurile magazinelor deasupra capetelor noastre. Simultan intreg randul de manifestanti a fost cuprins de panica si a navalit inapoi spre magazine, calcand in picioare si strivind manifestantii din spate. Norocul meu a fost ca fiind in subrandul 3-4 al randului 1 de manifestanti, la valul de panica, presiunea oamenilor m-a proiectat exact in intrandul-holul dintre doua magazine. Intre timp se tragea incontinuu si eram convins ca daca printr-o minune voi supravietui, voi gasi o mare de morti in piata. In fapt nu se tragea decat la intimidare, dar eu si manifestantii credeam altceva.
Cert este ca am intrat fara sa vreau pe setare „automat” (conform pregatorii militare), nu am mai gandit nimic rational, functionand si activand in continuare ca un robot dupa procedurile insusite. Mi-am propus sa dispar rapid din scena si asta am si facut-o. Am iesit cu foarte mare viteaza taras prin , printre si peste oamenii cazuti in moloz, intr-o scurta perioada de acalmie, ajutat fiind si de ceata si praful format datorita focului de arme. Cumva cumva, am reusit sa ies in flancul dinspre monumentul ostasului necunoscut, iar de acolo, a luat-o apoi la pas alergator spre casa, cu gandul sa ma repliez. Evident ca eram animat de sentimente si ganduri contradictorii, gen furie, spaima, rusine fata de promisiunea fata de parinti, jena ca lasam lash manifestantii, etc. Totusi mi-am promis sa ma reintorc in dispozitiv dupa ce ma clarific cu familia si cu mine insumi, doar ca de pe alte pozitii si scopuri.

revolutie-1989-targumures-3

Ajuns acasa insa am dat de parintii mei care erau extrem de speriati (mai ales maica-mea) si care s-a dat de ceasul mortii sa nu mai plec inapoi. Le zieacm ca acolo mor si vor muri oameni, si ca daca vrem schimbare si libertate, aceasta nu se va realiza singura. Iar ei imi spuneau, ca daca e sa fie libertate, aceasta va veni oricum, dar ca cei ce vor muri nu o vor mai trai-o… Cert este ca am fost tinut aproape cu forta.
Intre timp toata noaptea au rapait mitralierele grele, ulterior afland ca dupa miezul noptii s-a tras in plin in demonstranti, o parte din decedati fiind cei din randul din fata palatului comitetului judetean de partid…

(predomina dialoguri in limba maghiara pentru ca predominant maghiarii au fotografiat si filmat evenimentul)

A doua zi… am mers la prima ora in zona, reocupand pozitia din dispozitivul unde am fost seara trecuta. Manifestantii erau acum mult mai determinati si parca organele erau mai speriate si intimidate de „oaresce”.
Nu au mai urmat sarje de atacuri, lumea scandand in permanenta lozinci, care multora in alte conditii ni s-ar fi parut sci fi, stiindu-se strictetea fetisizarii partidului si a conducatorului unic.
Undeva inaintea pranzului, s-a permis unei delegatii ad-hoc a manifestantilor sa patrunda pentru negocieri, in sectorul de comanda al trupelor si in cladirea comitetului judetean de partid Mures. Intre timp la megafoanele armatei s-a anuntat fuga lui Ceausescu si pactizarea armatei cu poporul, dupa care… a urmat nebunia fericirii. Toata piata a izbucnit in urale, toate lumea se imbratisa. Ma rog a iesit la un moment dat in balconul palatului un anume Kirally, de care eu nu auzisem niciodata, Brusc o parte din multime a inceput sa scandeze slogane in limba maghiara, iar respectivul Kirally a inceput sa-le vorbeasca la microfon exclusiv in limba maghiara, incercand probabil sa confiste revolta in alte scopuri …

revolutie-1989-targumures-4

Ma rog, am trecut cu vederea acel incident. Bucuria era prea mare ca sa o lasam umbrita de orice altceva. Ad-hoc am constuit grupe de manifestanti ce am pornit-o in toate directiile orasului pe strazi, strigand „Ole, ole Ceausescu nu mai e”, si „Veniti cu noi”. Cred ca am parcurs tot orasul pe jos, dupa cateva ore ragusind de tot. Am ajuns la un moment dat la sediul judetean al Militiei si Securitatii, in fata carora s-au reunit mai multe cete de manifestanti. Din alte cete m-au recunoscut unii, incepand cu mine un dialog strigat cum ca „Acum ii rezolvam noi” respectivii stiind ca tatal meu a fost ofiter de Securitate si Sef al serviciului pasapoarte in timp. M-am facut ca nu inteleg exact sugestia, transmitandu-le ca prezenta mea in evenimente are o semnificatie foarte clara… Cert este ca nu s-a permis accesul in dispozitivele militare de securitate, manifestantii canalizandu-si energiile in alte directii.

revolutie-1989-targumures-5

Apoi, la un moment dat, am pleacat spre casa, unde am inceput sa urmarim la televizoare, uriasa punere in scena a manifestarilor denumite generic „Revolutia Romana”, cu tot ce a insemnat acesta. Cu teroristi, cu amenintari, cu manipulari, cu mesaje pe ste mesaje de bucurie, cu idealisme, cu incredere si optimism.
Pot sa spun ca am fost unul dintre revolutionari, dar nu am facut apoi un act de parada si revendicare meschina din aceasta. Se deschidea o lume noua si ma bucuram ca am avut uriasa sansa sa o traim. Era, sau credeam ca era suficient…

„primus inter pares”

sorin_platon

PLATON

De vorba cu Mos Teaca in lanul de secara (de la poligonul Smârdan)

22 Aprilie 2015

Desi fac eforturi serioase sa nu „observ” zbaterile pestilent-mlastinoase a clasei politice romanesti, din când in când ma mai scap peste ipochimeni…

Referitor la contextul geopolitic a situatiei dezastruoase a inzestrarii si pregatirii (logistice) de lupta a armatei, a haosului omniprezent instaurat de oligarhie prin evazionarea tuturor sevelor de resursa a tarii, facand apologia zicalei cum ca „Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista”, consider ca trebuie sa facem ceva mai mult decat „sa sedem si sa cugetam”.

Ei bine Polonia a intrat intr-un ambitios program de inarmare-modernizare in valoare de mai multe miliarde de euro. Tarile baltice preiau initiativa. crescand alocarea bugetara pentru aparare, la peste 2% din PIB. Turcia nu mai vorbim, fiind una din cele mai inarmate tari din NATO. Bun, dar ce face in acest context Romania? Ei bine mai nimic. Mai mult fortat, si sigur cu o senzatie de incomoditate tipica la oamenii care oricând au ceva mai bun de facut prin ograda decat sa apere patria, armata de Mos Teaca (calari pe cai de lemn) se lasa harjoniti prin ciulinii si stepele patriei, considerând tamp, ca daca „colaboratorii” sunt ultra pregatiti, se presupune „ad absurdum” ca si „noi” suntem cel putin la fel.

Si ce am vazut eu la cea mai mare desfasurare de forte de la Marasesti-Oituz încoace? Pai fi-le-ar chipiile de logistica de ras (la comandantii armatei de carton creponat), azi in anno domine 2015, la poligonul Smârdan am aliniat tot rapciugoasele tancuri T72 („primenite” cu ceva aripi de tabla sudata, sa para mai altceva), tot cu vechile TAB-uri cu 4 roti, tot cu vechile AG-uri din 19toamna, s.a.m.d.

Biruinta

Pai mai „fratilor”, sa ne intelegem! Ma, daca voi ati sabotat pana acum patria, am inteles-o; eram naivi si natangi; pentru asta v-ati asigurat de-o ardere camaradereasca pe rug când se mai linistesc lucrurile; dar acum ne-am trezit! Dar, a veni când tara arde, si tu baba scofalcita sa te piepteni cronic in raspar, in ciuda kurului martor (companionilor in furisagul tarii), e ceva mult prea mult. E ceva de genul (ce impune adica) ca dupa ce va ardem pe rug, suplimentar va mai si rastignim…

De urgenta formati un task-force ce sa mearga la Washington sa tocmeasca ceva case de lobby, ce sa medieze pe langa FMI suspendarea pe 5 ani a „relatiei”, ca mai apoi, tot de urgenta, un alt task-force sa mearga la Brussels unde sa angajeze o alta casa de lobby pentru un acelasi scop (eventual va sugerez eu contacte, daca suntei nimuruci). In secunda doi va asumati raspunderea pe o lege de crestere a bugetului inarmarii la minim 10% pentru cei cinci ani. Dupa toate acestea, in stransa concordanta cu ce a mai ramas valid in armata de generali facuti la apelul bocancilor, la departamentele de strategie-logistica-inarmare, fain frumos va puneti pe licitat programe de inarmare cu offset de minim 50%, pe categorii de arme: avioane, elicoptere, rachete, nave maritime, infanterie, mecanizate, artilerie, etc.

Va spunem noi (Think-Tank-ul Centrul Reflectii Politice Strategice) ce si cum sa faceti (deja fiind cu un proiect avansat catre MApN, via Divizia Gemina – Cluj), daca sunteti incapabili si fosholitzi in kilotzi. Lasati porcariile si politicianismele ordinare si apucati-va de treaba, pana nu-i prea tarziu. Sa nu spuneti liftelor ca nu ati fost avertizati (a „n” oara)!

PLATON

sorinplaton

„primus inter pares”


%d blogeri au apreciat asta: