Posts Tagged ‘terorism islamic’

Asta-i chestia cu terorismul …

24 Martie 2017

Cum spuneam in mai multe randuri, terorismul, inclusiv cel islamic, nu-l poti aborda simplist pe principiul actiune-reactiune. Nu asa il poti intelege pentru al dezamorsa.

Fara sa intru in detalii, ca sa nu ma repet, plus ca-mi repugna argumentatii docte sforaitoare, pentru generarea unei posibil la fel de sordide concluzii, ca si la „amatori”, fenomenul este gresit asociat unor paternuri de nationalitate, religie, pozitie sociala.

De fapt „oameni normali” azi, ca prin minune pot deveni „anormali” maine si atunci ce ne scapa? Care anume ar putea fi numitorul comun, daca, excluzand abuzurile manipulatorii, terorismul nu poate avea o cauza foarte clar definita ?

Imi permit atunci sa avansez supozitia ca oricine de pe acest pamant, constient de sine, constient de faptul ca fiind om e mai mult decat un simplu numar de gestiune, isi permite „luxul” sa isi proiecteze idealuri, vise, intr-un cuvant sa emita sperante.

Ei bine, societatile „asezate”, de fapt se aseaza prin nivelare, prin ocuparea tuturor locusurilor. Se blocheaza pana si nisele de evolutie-progres, totul fiind descoperit, cartat, organizat, uniformizat. Dar in aceste conditii, in timp ce fiecare om se simte cel mai nemapomenit lucru intamplat pe pamant (si poate pe buna dreptate, acesta fiind primul si singurul erou al vietii ce o traieste), se va produce un foarte grav dezichilibru umoral si apoi fizic, cand respectivul va constientiza ca de fapt traieste intr-o cusca virtuala; Cand va constientiza ca de fapt libertatea e numai un slogan si nimic mai mult.

Libertatea sa ce, cand totul este detinut de alte persoane si foruri ? Libertatea sa ce, cand pana si a visa este reglementat ? Libertatea sa ce, cand iti dai seama ca de fapt esti inconjurat si nu ai nicio cale reala de evadare?..

Ei bine in atari conditii apar contestatarii establismentului. Cei mai nevricosi aleg manifestari asociale soft, gen imbracaminti si purtari distonante, limbaje si atitudini licentioase, manifestari de tip #rezist sau alte mini-anarhisme. Dar cei ce se simt mai curajosi ori poate sunt maximal de frustrati incat sa-si depaseasca limitarile spiritului de auto-conservare, aleg variante mai hard de „exprimare”, gen personificarea raului vietii lor in institutii, regimuri, culturi, etc, pe care decid apoi fetisizant le transforma in tinte fizice.

Asadar nu poti acuza o religie, decat ca poate favorizeaza inter-relatia si trainingul ulterior. Dar nu o poti acuza ca si cauza generatoare a germenului „raului”. Societatea in schimb o poti acuza de asta. Si mai ales societatea occidentala, dupa cum am spus, foarte nivelanta si ne  fair-play prin polarizarea economica cel putin.

In concluzie sa cauti teroristi dupa un patern religios este o pierdere de vreme, tot timpul autoritatile fiind apoi surprinse de fenomenul „lupilor singuratici”. Lupi singuratici care de fapt sunt ceea ce spun eu…

Oricine si oricand se poate califica si erupe drept terorist. Asa ca depinde de administrarea statului global, de a crea cai de dezangajare a tensiunii, de permisie pentru planuri de viitor. Imi permit si un slogan: „Nu ucideti speranta, pentru ca asa, speranta tranformata in deznadejde, va va ucide la randul sau”

„primus inter pares”

PLATON


%d blogeri au apreciat asta: