Posts Tagged ‘US’

Russia’s new Afganistan

28 Septembrie 2015

Putin’s Russia makes first strategic mistake getting involved in the pacification of Syria, especially chosing to combat alone Muslim ISIS terrorism. This mistake US was expecting from a while…

Syria will be a new Afghanistan for Russia because (a) it is a real no man land, (b) is an easy area for stocking the „terrorists” with war materiel from all sides, (c) in parallel with reduced Russian army logistic to make „air bridges” or „sea bridges” to region, more especially in situations when financial resources from the raw energy resources is falling down.

Russia’s logic was to develop a USA influence pillar fracture in the Gulf region, and later to support a subversive changing of political regimes in the countries of the OPEC cartel, which establish a monopoly in oil prices,… to increase it…

http://www.express.co.uk/news/world/608121/Putin-west-Assad-fight-against-ISIS

 

Putin.in.Syria

Rusia lui Putin face o prima greseala strategica implicandu-se in pacificarea Siriei, dar mai ales alegand sa combata terorismul musulman ISIS. Este greseala care o asteapta USA de ceva vreme.

Siria va reprezenta un nou Afganistan pentru Rusia, deoarece este un no man land, este o zona aprovizionabila a „teroristilor” cu material de lupta din toate partile, in paralel cu capacitatea logistica redusa a armatei Ruse de a face poduri aeriene sau maritime, mai ales in situatia in care resursa sa financiara provenita din resurse energetice brute este la pamant.

Logica Rusiei a fost sa-si dezvolte un pilon de fractura a influentei USA in zona Golfului, ca mai apoi sa sustina subversiv schimbarea regimurilor politice in statele din cartelul OPEC, ce stabilesc monopolist pretul petrolului,.. pentru al creste…

http://www.express.co.uk/news/world/608121/Putin-west-Assad-fight-against-ISIS

PLATON

SorinPLATON

„primus inter pares”

Future directions in NATO – Russia’s gate

18 Mai 2015

At this time, strong efforts are being made by both adverse sides, to alleviate and make predictable the geopolitical situation. Even if is not done the initial plan of the USA to ally with Russia through „her” soft – enfeoffment, however I do not think that USA considers Russia a potential extensive adversary, as China it is. On the contrary, I think that after US will try to scare it, will proprose to Russia a version of „amended” co-sharing of large global spheres of influence. US prefer the imperialism by the „delegation of authority” type ….

Din punctul meu ingust si subiectiv de vedere, in aceste momente se depun eforturi considerabile de ambele parti adverse, de a detensiona si predictibiliza situatia geopolitica. Chiar daca nu a iesit planul initial al USA de a se alia cu Rusia prin soft – infeudare acesteia, totusi USA nu cred ca considera Rusia un adversar de anvergura si potentialul Chinei. Ba din contra eu cred ca dupa ce-„i va arata pisica”, ii va propune Rusiei o varianta „amendata” de co-impartire dualitara a marilor sfere de influenta globale. „Simt in urina” si aproximez ca alianta finala in perspectiva „doom-day” va alinia pe de-o parte USA, UE si Rusia (plus Australia, Japonia, si ceva state din America de Sud, iar de cealalta parte va fi „puterea popoarelor oropsite” de capitalismul global, avand China port fanion si principal challenger. Ori Rusia se simte orice in zilele de azi, numai reprezentant speaker al oropsitilor nu. Totusi rugozitatea, incapatanarea si vehementa Rusiei trebuie interpretata in diapazonul maximizarii feliei cu marmelada ce o poate primi de la bossul planetei. Rusia este constienta ca singura sau impreuna cu China (si restul zurbagiilor planetari de duzina) nu sunt capabili sa asigure progresul speciei umane fara distrugerea sa, trecand civilizatia la societatea post-informationala, proiectatata in acest moment in laboratoarele deciziei politice globale. In relatia Occident – Rusia, pana una alta se aplica ratiunea bancului in care gaina (Rusia) fugind de cocos (Occident) isi spune ca daca fuge, cocosul va spune despre ea ca este proasta, ca daca sta pe loc, cocosul va spune despre ea ca este curva, asa ca cel mai bine va fi pentru salvarea aparentelor, sa se impiedice…

cia

In aceasta logica, chiar daca incorect inteles si tradus de media, s-a desfasurat si ultima intalnire de tatonare Kerry – Putin de la Soci. Pentru a nu divaga (din lipsa de timp) „aproximez” (inclusiv dupa jovialitatea nejustificat de tampa in alte conditii, a ministrului rus de externe Lavrov) ca s-a batut palma pe urmatoarele evolutii de etapa, a master planului aflat inca in lucrul echipei mixte (USA-Rusia):
1. Basarabia (Republica Moldova) va fi lasata de catre Rusia, sa se reuneasca cu Romania, dar fara Transnistria, si la pachet cu renuntarea la drepturile litigioase asupra tezaurului romanesc pierdut in era mensevic-bolsevica, Punerea in scena (pentru nota de realism necesitata) va viza o trecere a basarabenilor in barca Romaniei prin dorinta populara bilaterala (veti vedea „mari adunari nationale”, mari declaratii inflacarate de tribuni, mari poduri de flori si care alegorice epste Prut, etc.).
Bucovina-Herta precum si sudul Basarabiei raman in coada de peste (pentru Romania, ca monede de negociere geopolitica interna, ïn viitoarea „familie” USA-UE-Rusia.
2. Se va accepta tacit raptul Crimeei de catre Rusia, precum si o”üsoara” incalcare a armistitiului de la Minsk, „ömuletii verzi”” rusi fortand teatral pe aliniamentul Mariuopol-Odesa-Transnistria. Restul Ucrainei va fi trecuta automat la indexul no-man land-ului unei zone gri, dar aflata sub tutela ruseasca la nivel politic, si a UE la nivel economic.
3. Dupa ce se va linisti Rusia cu privire la inviolabilitatea drepturilor sale istorice (de dezvoltare inspre vestul Europei) mostenite de pe vremea tarilor, probabil ca I se va da un rol major de pilon in noua constructie geopolitica inspre nordul si sudul sau, fiind vizate resursele de la Polul Nord si pozitiile de slabire pe cale terestra a constructiei hegemonice a Chinei in Asia (Afganistan, Mongolia). In constructia reimpartirii sferelor globale de influenta, Europa va fi insarcinata cu blocarea si controlarea  nordului Africii, iar USA, Japonia si Australia, cu cenzura traficului oceanic.

Ce nu-mi este inca clar se refera la modul cum vor sa gestioneze gasca „boss-ului” situatia catastrofala (ecologic) a suprapopularii planetei, stiindu-se ca macroechilibrele planetare parasesc zona rosie a imploziei, la o rata de 500 miliaone de locuitori. In varianta hard, posibil ca se va pune in scena un razboi global cald, iar in varianta soft, toate tarile, a lumii a treia in special, vor fi obligate sa-si controleze natalitatea, cu maxim 1-2 copii de familie si taxari pe cei suplimentari.

Cu referire la Romania, consider ca a ales barca (alianta) buna, desi valurile sant poate prea mari pentru dansa. Faptul ca, cel putin declarative, dorim sa ne facem mai barbate (asumari de riscuri majore de securitate, incertitudini pentru viitorul mediu, etc) va conta mult in acceptarea la masa negocierilor de forta a sferelor de influenta. Consider ca boss-ul ne va invrednici cu o pozitie regionala de vechil.

Cam atat. S-am incalecat p-o sa si v-am spus povestea asa… 😉

PLATON

sorinplaton

„primus inter pares”

So who’s the sucker here, folks?!…

17 Aprilie 2014

Modul lesinat in care reactioneaza de fond USA, trimitand in Europa de Est cateva unitati de avioane, in loc de sute, cateva nave maritime pricajite in loc de zeci, cateva sute de trupeti, si aia expirati, in loc de zeci de mii, in paralel cu dezinvoltura si galopul de sanatate al Rusiei in ocuparea Ucrainei si ameninatarea tertilor, apoi declaratile apriorice (fara sa-l intrebe si oblige nimeni) a lui Obama, cum ca se simte exonerat din „nevoia” de a garanta securitatea Ucrainei, desi pe la spate, in iarna, ingrosa corul kasandrelor ce-i susurau veninos la urechea lui Ianucovici chemarea de semnare a pactului de asociere la UE, ma conduc sa cred ca yankeii si rusnacii au convenit in secret pe sub masa, dar cert peste capetele romanilor, polonezilor, balticilor, a Uniunii Europene in general, fiecare stiind ce-cat se vor intinde, respectiv aproba in contrapartida. Chiar ar fi o tema de analizat ca oare ce or fi oferit la schimbul targului cu spatii vitale, rusii catre americani?

cunning-deceit

In rest, ceea ce vedeti, este pur si simplu praf in ochii fraierilor, o piesa rafinata de teatru, in care unii se fac ca ameninta global, pentru a ramane cu „putzinul” cucerit local, dar „intabulat”, iar colegii in rele, se fac ca-i ameninta si zgandaresc prin gard pe primii, urmand ca „seara”, la ceas de taina, sa imparta si sa deguste IMPREUNA prada….

Noroc bun ma’ fartatzi, atunci ….. and do not forget yoy, suckers, that US (probably) is cheating us, EVERYONE …… http://adevarul.ro/news/politica/basescu-raspunde-putin-rusia-revina-angajamentele-asumate-contribuie-stabilitate-1_534fcc4b0d133766a8deb0a8/index.html

PLATON

sorinplaton

„unul dintre egali”

Revista TRIBUNA si vocatia marilor proiecte identitare

19 Octombrie 2013

Am fost ieri si azi invitat sa particip in Cluj-Napoca la prima editie a Zilelor TRIBUNA, o manifestare aniversara de inalta clasa pentru revista culturala omonima, infiintata la vremea ei cu mari eforturi de catre maestrul Ioan Slavici. Manifestarea s-a dovedit o  buna ocazie de a reuni la o aceasi masa virtuala unii dintre cei mai reprezentativi si promitatori romani (in viata) filologi, filosofi, academicieni, cadre universitare, scriitori, critici literari, oameni de cultura, etc. Dupa pozitiile si comentariile real docte vehiculate pe parcursul acestei sarbatori s-a concretizat saltul valoric remarcabil facut in ultimul interval, putand spune ca revista este pe cale sa devina una dintre cele mai bune publicatii de profil, de genul revistelor CONTEMPORANUL, ROMANIA LITERARA, etc.

In timpul alocat sesiunii dezbaterilor, printre numeroase incitante si de actualitate idei s-au vehiculat: „necesitatea definirii stilului ca si identitate”, „fuga de ritual”, „egalitatea vs identitate”, „schimbarea paradigmei mortii caprei vecinului in moartea vecinului pentru valorificarea caprei” ( 😉 ), „datoria fata de comunitate”, „dezastrul omniprezent in Romania este datorat majoritar unei frivole lipse  de carte”, „nu avem carte historiala”, „falsificarea ierarhiilor de o elita plagiatoare”, „globalizarea, pe fond nu priveste actul de cultura”, „traim un decor post-modernist cu identitate multipla”, „contam pe dreptul la diferenta in concertul existential al popoarelor”, „traim contagiunea deculturalizarii”, „suportam videocratia pe post de pedagogie media”, „invocam dezbinarea scriitorilor (romanilor) dar toti avem un mic of impotriva vreunui asa zis concurent”, „actiuni concertate saboteaza identitatea natiunii”, „mentalitatea de slugi nu ne va ajuta sa facem saltul la statut de natiune de prima mana”.

Au participat la aceasta intrunire elitista, sutinand dezbaterile libere, prezentandu-si cartile si proiectele, polemizand, sau pur si simplu rezonand cu restul participantilor, personalitati publice de genul Academician Nicolae Breban, Academician Alexandru Boboc, Cercet. Constantin Barbu, Prof. univ. Andrei Marga, Aura Christi, Iacob Alutan, Prof. univ. Grigorie Zanc, Raul Weiss, Lucian Perta, Ioana Revnic, Pres.cons.jud.Horea Uioreanu, Vicepres.cons.jud.Vakar Istvan, precum si multi altii. Am inteles si ca manifestarea a fost cu mare atentie scanata de notabilitatile conducerii tarii, mesaje consistente de sustinere venind inclusiv de la Pres. Senat Crin Antonescu.

Absolut toti participantii au constatat cu satisfactie ca actualul manager al revistei Av. dr. Mircea Arman a reusit cu brio sa stabilizeze redactia, situatia si antecedentele conflictuale din trecutul recent, a reusit sa profitabilizeze in termeni economici obiectivul, dar cel mai important lucru, a reusit intr-un timp relativ scurt sa transforme aspectul revistei prafuit-retrograd gasit la instalarea in functie, intr-unul competitiv, atragator pentru literati, pentru oamenii de cultura si consumatorii de literatura. Totodata s-a dovedit ca Pres. Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu, nu a prestat decat un stangaci act cinic de frustrare, negand aprioric sensul d-lui Arman in fruntea acestul bastion national de cultura. S-a dovedit inca odata ca adevarul, chiar si „cu capul spart”, pana la urma tot iese cumva la suprafata. Nu in ultimul rand managerul si redactorul sef al revistei TRIBUNA s-a consacrat in randul elitelor-valori ce trebuie sa conduca societatea spre elita si valori, prezentand public ultima sa lucrare de referinta, „Metafizica greaca”.

Concluzionez prin a spune ca polul cultural de putere poate fi mutat de pe asa zisul consacrator de valori si cariere, orasul Bucuresti, pe sursele originare-originale ale valorii de esenta pura, cum este si capitala informala a Transilvaniei, orasul Cluj-Napoca. Astfel, printr-o atenta politica a pasilor marunti, inteligent facuti, revista TRIBUNA isi va manifesta in viitor vocatia pentru adevaratele mari proiecte identitare nationale si comunitare.

revista_Tribuna_1

revista_Tribuna_3

revista_Tribuna_4

revista_Tribuna_8

PLATON

sorinplaton

„unul dintre egali”

Cacareze de chihlimbar

24 Martie 2011

Titlu este menit sa dea o directie nu atat prin relevanta mot a mot, cat printr-o echivalare a nivelului de ridicol si infamie …Voi vorbi acum tot de un acelasi eveniment major a scenei internationale, din punctul meu poate ingust de vedere, cel putin de o aceeasi gravitate, daca nu si mai mare, cu a accidentului nuclear post cutremur, din Japonia. E vorba de agresiunea occidentala armata asupra Libiei, si nu atat despre trendul incetatenit a acelor tari de amestec in treburile interne ale statelor din lumea a doua (foste comuniste foste-actuale-viitoare in curs de dezvoltare) si a treia (restul tarilor foste-actuale-viitoare subdezvoltate, indiferent de accesul la resursele proprii ori mondiale), cat „imprectibilitatea” acestui obicei funest, a limitelor desfasurarii activitatilor de agresiune, prada, rapt. Ca de fapt despre asta vorbim in acest tablou. Majoritatea natiunilor si tarilor sunt tinute pe post de „entitati slabe” de catre corespondentii lor (putini) „tari”, pe post de ciurde domestice de muls si sacrificat „de pe langa casa omului”, ori ogoare de aprovizionare a camarilor nivelului de trai a stapanilor.

Astfel de state, de natiuni, cu indreptatirea lor istorica de a exista de pe pozitii de egalitate din punct de vedere etic, moral, civic, cu restul civilizatiei, de fapt sunt in permanenta (periodic) „asanate”, pacificate, re-educate, resetate pe pozitiile rolurilor desemnate din afara peste capul si vointa lor proprie.

Iata insa ca unda de shoc a revoltelor pornite din Tunisia, „ca la un semnal” au forfecat Egiptul, acum Libia si se pregatesc sa intre in malaxor Yemenul, Iran-ul, Arabia Saudita, Siria, Iordania… Ce mai tura vura, „coincidenta” revolutiilor iasomiei tradeaza un plan colosal, unul de tip „totul sau nimic”, un soi de rafuiala finala pentru demonstrarea sau re-demonstrarea prin forta, a ierahiei masculilor si femelelor statale alfa-beta …

Sincer insa, nu ma asteptam la un asa de soios colaborationism din partea unor state islamice cu mana armata asupritoare. Eu nu stiu dupa ce logica s-a lasat condus Qatarul (si alti siiti & suniti) cand au decis sa participe la efortul de infrangere a „dictatorului” libian, dar cert este ca o pozitie de vasal, de sclav, eventual doar amana randul „tau” de a intra in „imbratisarea” vestului decadent, ne-anulandu-l. Cu alte cuvinte este o adevarata sinucidere, tu ca stat arab sa facilitezi mana criminala, ascutind sub forma de  lingai, securea prin care vor fi discretionar executati fratii tai de sange si crez …

Nu in ultimul rand este cel putin ciudata verva de cavaleri cruciati ai dreptatii, hibridati cu sherifi din vestul salbatic USA-iot, prin care se condamna si pedepsesc overseas agresiunile contra drepturilor omului, dar retineti, la un mod subiectiv-selectiv. Adica selectiv inseamna ca tu stat agresor te faci ca nu vezi excesele din state si regiuni ca si Cecenia, China, Coasta de Fildes, Gaza, etc., nu vezi barna din ochiul tau, concentrandu-ti in schimb aproape total efortul „altruist” pe paiu din ochii altora … zone evident unde ai INTERES (geopolitic).

Chihlimbarul este o piatra semipretioasa valorizata mai ales in spatii generatoare de intriga gen statele lumii 2-a si a 3-a, dar genereaza desfasurare si punct culminant, mai ales cand ochi hulpavi de aiurea poftesc sa-l culeaga de unde nu l-au semanat. Cert este ca incheierea „romanului’ nu are cum sa fie, ce putin in acest caz, cu happy-end. „Chihlimbarul” aflat pe masa de joc se dovedeste de fapt desuet, se dovedeste unul fals, se dovedeste nejustificat de scump. Pentru ca pacea si linistea noastra, a cetatenilor planetari pur si simpli pacea si linistea sunt nepretuite…

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol. Here (click on the link) you find photo album (additional) for this article.

PLATON

„unul dintre egali”

O instigare globala la indignare

15 Februarie 2011

„Ce e mult e prea mult” spune o vorba populara cu tenta universala. Insuportabilitatea atmosferei realitatilor vietii de zi cu zi tinde sa ne induca o stare permanenta de prostatie, de scarba si oroare. S-a vorbit mult in trecut si se bate in continuare moneda pe „necesitatea iminentei” unei schimbari spectaculoase prin amplitudine, a tot ceea ce generic azi acceptam pe post de prezent. Un prezent a imoralitatii atroce, a cinismului sofisticat pana la grad de arta, a sumei de nemultumiri si frustrari globalizante, rezultatea dintr-o neostoita munca de denaturare antropomorfa a umanitatii, in directia alienarii de fond a cetateanului planetar.

Marea majoritate populationala a lumii este prin politica pasilor pervershi si marunti adusa la un statut de masa amorfa de manevra, redusa la cele mai rudimentare asteptari si idealuri si asta de catre cine si pentru ce? Dupa cum am mai raspuns si in alte eseuri, de actuala ordine mondiala, generata de un caduc sistem perpetuat, de exploatare a omului de catre om, de „acumulari majore in maini minore” in paralel cu recrudescenta penuriilor in masele de sclavi, vorbim aici de capitalism, un sistem ce variaza liber pe o paleta coloristica a infamiei morale, de la conservatorul cenusiu  pana la liberalul mov… daca meschinul poate fi asociat coloristic.

Inspirati de notiunea asa zis utopica de bine, spiritele elevate altruiste, tot mai mult tind pentru aglutinarea eforturilor proprii in directia crearii unui culoar larg revolutiei globale, ce iata ca se cere tot mai insistent. Si atunci sa fie oare acest text parte a unei instigari spre indignare, o pre-etapa a instigarii spre nesupunere morala, etica, civica, defensiva, menita sa apere principii si valori amenintate de tavalugul turbo-capitalismului globalizat neoliberal? Nu stiu inca.. Raspundeti-mi dvs…

Cert este ca actuala stare a lumii, cu ajutorul lui Nietzsche, Spengler, Agamben, Baudrillard, Marx se poate postula sub forma unui manifest acuzatoriu in cinci capitole, la adresa responsabilitatilor oculte:

1.Prezentul nu numai pare ci chiar este lipsit de orice iesire; cine propune solutii este dat la o parte, ca si cum ar exista un consens ocult ca totul sa mearga din rau in mai rau.

2.De la stanga la dreapta, reprezentantii clasei politice sunt lipsiti de relevanta, discursul lor pliindu-se cliseelor ce domina demagogic limbajul publicitar, in timp ce cazanul social este inchis ermetic, presiunea interioara crescand exponential si necontenit.

3.Doua secole (de fapt mai mult de zece, din antichitate evoluand mascat flagelul) de capitalism si nihilism au dus la o extrema alienare sociala, la o instrainare a fiecaruia de ceilalti si de lume in ansamblu acesteia.

4.Apologia omului rau de la natura este doar partial adevarata, acceptand actul creatiei, admitem implicit ca am fost creati cu premeditate rai de (si semanand cu) demiurgi rai. Apologia si justificarea lacomiei prin instictul animalic al omului se anuleaza prin insasi definitia umanista a omului. Legea junglei se aplica in jungla, in populatiile speciilor fara constiinta de sine si nu in societatiile umane. Asadar defectele fundamentale rudimentare ale omului sunt perfid cultivate de, si in interesul obscur a celor ce definesc si conduc actuala ordine mondiala, in scopul exploatarii nemarginite si fara scrupule a muncii si esentei umane, intr-o directie poate profund diabolica.

5.Cine (-cati) mai creste acolo unde s-a nascut? Cine (-cati) mai locuieste unde a copilarit? Cine (-cati) mai lucreaza unde locuieste? Cine (-cati) mai traieste acolo unde si stramosii sai au trait? Iar copii zilelor noastre ai cui mai sunt? Ai parintilor lor, sau a mass-mediei, instrumentul pervers corupator al acestei ordini mondiale? Am fost rupti de orice forma de apartenenta, ca sa nu mai fim de niciunde. Istoria noastra este cea a colonizarilor, a migratiilor, a razboaielor, a exilurilor, a distrugerilor si dezradacinarilor. Este o istorie a tot ceea ce face din noi niste straini in aceasta lume.

Dat fiind aceasta cruda realitate nu putem introduce pe ordinea mondiala (si locala) de zi tema insurectiei totale ce va sa vina… Catastrofa in schimb nu va mai veni, deoarece aceasta deja exista, o traim secunda de secunda. Diabolizarea insurectiei in fals, de catre apologetii celor 10% din populatia lumii ce o conduc cu mana de fier pe restul, traducand-o in termeni de anarhie, terorism, sabotaj, isterie nu fac decat sa amplifice statusul de trezire in valuri largi, a noi si noi spirite libere, iar apoi initiativa de uniune lucrativa in directia combaterii acestui rau esential

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

„unul dintre egali”

Capitalism = Comunism

20 Decembrie 2010

Ne imbatam cu apa rece cand sutineam impreuna cu apologetii dogmelor dialecticii proletariatului, ca evolutionism funciar pentru societatea capitalista reprezinta musai o metamorfoza inspre comunism, cand realitatea din „teren” ne demonstreaza ca de fapt capitalismul a ramas unul si acelasi de la comuna primitiva (cand schimburile se faceau ca si troc „in natura”) si pana azi, cand traim sofisticarea pietii serviciilor si produselor virtuale, ca si asset de schimb si acumulare (vezi criza derivatelor „sub-prime” din US, germenii actualei crize mondiale). Si de fapt reducand totul la un numitor comun, prin ce credeti ca difera comunismul de capitalism? Ei bine prin mai nimic. Singura deosebire cat de cat este forma proprietatii, in capitalism cea individuala- egotica, rivalizand in comunism cu proprietatea colectiva, „a intregului popor”, asupra acelorasi puncte de referinta. Si de fapt deosebire nu era nici macar aici, proprietatea comuna (..comunismul) fiind de fapt tot una privata, accesul privilegiat la uzufructul acesteia avandu-l „cei mai egali dintre (cica) egali”, vezi nomenklatura. Apoi egalitarismul a fost tot un praf in ochii tertilor, pe fond si de facto, cei ce aveau acces direct (discretionar) la resurse si putere, fiind din start pe nivelul unei alte clase sociale.

Vorbind de piata libera, aceasta era blocata artificial-formal in statele asa zis comuniste, politica centralizata de preturi (mercurial) si trocul primitiv reiterat generand o forma mai arhaica de „liberalism capitalist”. Acumularile de capital nu se puteau exchiba „pe fatza” (adica sa fie afisate limuzine, case, terenuri, tarfeturi de consum, etc) ci, datorita unei la fel de formale „legi a ilicitului” se obligau proto-capitalistii comunisti, sa-si inlocuiasca paiele din saltele cu kilograme de „balcesti albastri” (suta de lei comunista era albastra, de hartie si avea imprimata efigia lui N.Balcescu). Evident insa ca spiritul mercantil pur capitalist nu mai era nevoie sa fie mascat de cutume doctrinare, de catre asa zisii comunisti, in relatiile de business cu capitalistii vero (relatii asa zis interstatale). Caile prin care actuala protipendada miliardaroaie a reusit sa fie dupa revolutie cu zece pasi inaintea fraierilor de romani „eliberati” (de ei insisi, ca de altceva nu) …. fraieri pentru ca din naivitate asteptau sa le cada gratuit para capitalismului direct in plisc , de fapt aleagandu-se si batuti (exploatati de comunism) dar si cu banii luati (de catre cei mai egali dintre dansii.. vezi in continuare) in timp ce „cei mai egali dintre egali” (vezi securistoizii de teapa marinerului de la Anvers, de teapa lui Voiculescu, a lui Catarama, si a multor alte sulfe penale) taceau si gajbeau cu mainile si picioarele intreaga avere COMUNA, cica „a intregului popor” (in perioada de gatie a anilor 1990-2000).

Despre drepturile fundamentale ale omului (drept la viata, la vot, la libera exprimare, etc) nu mai vorbim ca o facem efectiv degeaba, la fel de concentrationare si formale fiind ambele sisteme, chiar daca capitalismul se caznea din rasputeri sa pozeze in Casandra, pentru momirea mamelucilor comunistoizi din blocul lumii a doua (capitalismul bogat era lumea intaia, tarile protocapitaliste, surse de materie prima fiind lumea a treia). Am vazut nu mai tarziu decat zilele astea, ce democratie promoveaza „cel mai democrat stat dintre statele democrate” , vezi USA, in cazul Julian Assange pe fatza impunand pumnul in gura tuturor celor ce gandeau ca libertatea cuvantului este un drept funciar-fundamental.

Apoi este iluzorie parerea (teorema) ca intr-o tara pot subzista comensual (adica se paraziteaza reciproc pe sistem win-win) doua sisteme. Pe de-o parte am demonstrat mai sus ca faptic comunismul este o tusa diferita de culoare a capitalismului, iar pe fond se va vedea ca exploatarea omului de catre om este la fel de apriga in comunism ca si in capitalism (si in precursorii acestuia dinaintea revolutiei indutriale din Anglia, by the way venita odata cu automatizarea masinilor de tesut prin forta aburului..), armatele de „nimeni”, forma dezumanizanta a proletariatului de pe prima treapta a societatii comuniste (similara cu forta de munca de prima treapta din societatea capitalista) indeplinind de facto un rol de sclav (prin proasta remunerare, lipsa autoritate, nesiguranta a locului de munca mascata de o pseudo siguranta generata propagandistic de catre sistem).

Comunismul prezentului, ce se mai manifesta prin doi corifei mari si lati, China si marioneta sa Coreea de Nord, sunt de fapt o miza falsa pentru pericolul unui exemplu prost la adresa cetatenilor societatii occidentale cica „ale bunastarii”; de fond China (Coreea este tinuta artificial congelata in insectar din ratiuni geopolitice) este o foarte autentica  societate .. capitalista, eficienta sa fiind deocamdata de necombatut datorita artificiilor de genul productiei facute in stil capitalist (perfectionismul prin competitie), in timp ce in revers, forta de munca (ce produce outcome-ul „capitalist”) este tinuta captiva unor slogane fals egalitariste si patriotarde, de genul „China uber alles”, acest lucru (o spalare accentuatat de creiere si constiinte) favorizand o sub remunerare, ce asigura costuri mici de productie si restul de bla, bla, bla.. Cert este ca „comunismul” din exemplul „modern” al Chinei risca sa devina mai vorace decat capitalismul clasic (de fond), acesta luptand stadial se vede treaba ca mai bine cu armele adversarului…

De altfel la un moment dat aceasta dezvoltare fulminanta se va dovedi un simplu balon umflat cu pompa (dezvoltarea exploziva doar stadiala, efemera), o posibila decizie politica a US de genul nationalizarii pietei de capital (unde China a investit mii de miliarde de dolari, facuti prin trade-ul cu US-ul si acolitii sai) egaland acest ante-efort economic cu o simpla razboire cu morile de vant. Si deja se cam arata primele semne, cum ca yankeii ar cam vrea sa defecteze jucaria chineza, blocand accesul acestui stat pe piata US a energiei eco-verzi (vant, solar, valuri), refuzand investitii si tehnologii in turbine chineze, altfel la jumatate de pret decat cele din occident.

Cert este ca asistam la un ultim ghem in meciul de tenis-penis dintre capitalism si comunism, si desi cica se joaca cu un rezultat deschis si incert, sunt toate sansele ca afacerea sa fie de tip lose- lose, cam toata lumea terminand-o intr-un crah de proportii cosmice (undeva pe la inceputul lui 2012, daca e sa fim conspirationisti), actuala criza mondiala fiind doar antren-ul la ce grozavii vor urma…

PLATON

„unul dintre egali”

Un shut in fund este (musai) egal cu un salt inainte!

13 Decembrie 2010

Destul de grosiera si nedemocratica politica bagarii pumnului in gura lui Mircea Geoana. Orgolii cat China si paranoia de consolidare a promovarii in clasa neonomenklaturii ii fac pe unii „lideri” social-nedemocrati sa aiba atitudini descalificante de gangsteri, din specia gusterilor cu cefe si gusi rozalii.. Si cu ce a deranjat chiar in asemenea hal omul asta, de a fost nevoie o atat de severa desfasurare de forte si „actiuni de aratat pisica”? Ca s-a simtit Geoana cu constiinta incarcata din cauze de solidaritate unilaterala, cu unii sau cu altii dintre neispravitii ce se vantura senini pe la conducerea PSD si a dorit sa-si reseteze tolba cu informatii, spunand dirigintei de clasa (adica noua, boborului) cum ca „T-oarasa, Ponta se joaca pe sub banca cu ceva caiboi in loc sa o faca cu.. coiboi” ar fi o chestie, dar sa pui in carca dansului toate nerealizarile si shuturile ratate in decor din spetza actualului rand managerial, mi se pare un lucru cel putin fortat.

Il cunosc personal pe Mircea Geoana si va zic cu mana pe inima ca omul este total altceva decat eticheta de prostanac, ce abil i-a fost strecurata pe frunte (atat eticheta cat si maniera in care i-a fost proiectata sunt un patern aditionabil operatiunilor mai mult sau mai putin speciale, a serviciilor noastre de informatii de carton, conduse si pline de mosi Teaca). Da. Cam asta poate intelege un neofit cand vede pe scena un cu formatie de diplomat, incercand cu discretie sa mearga pe sarma deasupra unui ocean de kakat. Mai o balba, mai vorba incorect articulata, mai o idee din topor… fapte imediat asociate oportunist penalului .. de catre penali. Continui sa cred ca Mircea Geoana putea sa fie un stralucit presedinte-mediator pentru tara asta. Si la fel, cu toate marsaviile la care este zilnic supus, eu cred in continuare in valentele sale viitoare, de mare (si sincer) om de stat.

Ei bine, dar ce ar trebuie sa faca in continuare, ca sa incerce sa sparga lantul slabiciunilor si mediocritatii ce-l impresureaza. Sa te lamentezi nu este fezabil, mai ales intr-o societate grobiana si primitiva ca a noastra, unde rolul civilizator al gentleman-ului este preluat cu brio de catre ciobani, mateloti si tzuterii lor. Din punctul meu de vedere poate ingust, .. de fost „sugestionator” al dansului pentru anumite etape (omul pierzand pierzand pe mana lui, exact cand asculta de „aialalti”,.. adica de casandre..):

(1) Sa ramana in PSD este un gest de mare umilinta, de ingenunchere in fatza cartelului grosier-mediocru si ambuscat ce-l conduce, de recunoastere a acestora drept suverani, de proiectare virtuala a unei imagini de nejustete si neadevar asupra a tot ce a promovat pana acum pe post de dezvaluiri, de izolare definitiva de lotul ce-si paseaza in interiorul sau, la infinit, puterea in acest partid, de abdicare de la toate principiile si idealurile ce stiu ca-l anima din perspectiva social-democrata.

(2) Sa plece din PSD la PC, sau indiferent la ce alt partid, ar da apa la moara dectractorilor sai, care sutineau in pledoariile lor canzinite ca este un simplu arivist, cu nimic mai special decat ei .. restul; automat insa ar sterge cu buretele destul de marele capital de simpatie de care se bucura la mase, pentru ca da, desi nu stiti, acesta este si unul dintre motivele ce poate naiv i-a suflat vant in panzele increderii in propriul destin, Geoana este ca si personaj politic public in sondaje, la un nivel apropiat sau mai sus dect cel al PSD, dar mult peste ceilalti lideri ai partidului… si asta nu are cum sa nu supere „naturelurile”..

(3) Avand in vedere excelentele sale relatii interpersonale si institutionale cu liderii Partidului Socialist European, cu PES, cu linii de influienti democrati din US, cu lobby-ul evreiesc din US, cu o imagine neutru-buna dinspre Rusia, finantare pusa gratuit la dispozitia sa, cum ar veni la cheie pentru un astfel de proiect, etc., chit ca pe plan national este tinut cu forta intr-o albie de porci, dupa cum i-am propus si eu (dar si altii din anturaj) in mai multe randuri, reiterez acum si public propunerea (..pentru a crea o presiune pe dansul cu rol de substitut de curaj..) sa creeze de la zero un nou partid, dar unul real de stanga, o stanga europeana cum inca in Romania nu a existat. Capitalul de frustrare si asteptare in randul militantilor captivi PSD este urias, acestia asteptand ORICE oportunitate autentica pentru a putea evada. La fel si cu masele ce s-au simti total tradate via antologicul „sa traiti bine!”. De fapt interesul pres. Basescu este ca prin toate mijloacele sa tina PSD-ul unit in rau, slabit si garat langa latrina Cotroceniului, ca nu cumva sa-i scape situatia nationala de sub control, un plan „maiastru de dibaci” (facut de catre cei, ce de fond il ghidoneaza..) ce daca am chef am sa vi-l prezint in scris, zilele urmatoare… Asadar si prin urmare este fatal pentru respectivul plan si respectiva clica de gozeri, ca un personaj politic de genul lui Geoana (care fara sa exageram putem spune ca prin comparatie cu restul menajeriei si coteriei politice este de-a dreptul diafan de ingenuu) sa i sa nazare sa rupa „echilibrul de forte”, atat de greu setat la nivelul insclavizatei Romanii.. Acum despre ce forte si ce target au acele forte, dupa cum spuneam, intr-un posibil post urmator, daca am inspiratie si dispozitie..). Cert este ca lasitatea romanului il va opri sa schimbe singur pe fatza si prin fortza realitatea potrivnica, in schimb la o oferta fezabila, pe la spate, nestiut de nimeni decat de eul propriu, va vota cu zece maini pentru o schimbare.. Pe acest dat se bazeaza dusmanii ce ne conduc, si pe acelasi dat trebuie sa se bazeze si cei ce vor sa rastoarne situatia …

(4) Continui sa cred ca imaginea lui Geoana nu poate fi asociata celei de politicoiosi scortosi, autosuficienti si pretiosi, ce navigheza acum numai prin domuri inalte de cristal, pentru a nu se amesteca cumva cu opincarimea de noi.. Nu. Geoana este exact opusul acestui model. Ii place sa interactioneze direct si de pe pozitii echitabile de egalitate cu interlocutorii sai. Nu s-a rupt si nu se va rupe de mase orice ar fi. De aceea cred ca a venit timpul sa-si abandoneze masca de falsitate (ce a generat si favorizat prin contiguitate si diminutivul de „prostanac”) ce i-a fost fortat impusa, ca o preconditie de accedere in „club” si sa se implice cu toate fortele in cauze sincere ale societatii civile, ca astfel in subsidiar sa creeze oportunitati ca societatea civila autentica sa-l redescopere de pe alte pozitii si valente, eventual pentru a-si forma un cerc cat mai larg de colegi-sustinatori civici, in preambulul oricarui proiect de mai mare impact, fie acesta si politic.

PLATON

„unul dintre egali”

Succesul vs. Falimentul statelor

8 Decembrie 2010

Nu am sa incerc o abordare deontologic didactica si pentru simplul motiv ca sunt pline bibliotecile si site-urile de specialitate cu analize si comentarii stintifice ce epuizeaza subiectul, eventual cu pareri de tip „aflat in treaba”. Ce doresc eu sa subliniez si sa supun atentiei din perspectiva unui neofit dar scrupulos observator al scenei este faptul ca numitorul comun al uriasului crah economic ce-l traim sta in detalii si nu in fond. Si anume se pot stabili niste criterii de analiza pe baza carora putem observa ca fostele state incadrate la rubricatura „tigri economici” (vezi ex. Irlanda, Islanda), ce inregistrau an de an cresteri economice procentuale de aproximativ doua cifre au fost printre cele mai lovite si rapid rasturante cu rotile in sus carute, in timp ce „lenesii” caracterizati prin „doi pasi inainte, si trei inapoi, c-asa-i hora pe la noi..” au subzistat, ba mai mult, si-au pastrat nealterat trendul de crestere (vezi ex. Brazilia, Rusia, etc).

Si care sa fie cauza (..vezi scuza) intima a acestui dat? Sa fie pozitionarea geopolitica pe falii strategice antestabilite de crestere sau regres? Ma indoiesc. Ei bine raspunsul este gasit in profilul economiei (industriei) statului respectiv. Si veti observa ca mult laudata doctrina si cale a post-capitalismului, vorbim de postulata era informationala, de departe este una falimentara, avand pregnant si exclusiv pus accentul doar pe sfera serviciilor, pe industriile virtuale ce nu manipuleaza materii prime si prelucrari calitative de produse-subproduse fizice,  gen banci, asigurari, informatica (software), etc.

Si ce vedem atunci? Vedem ca un stat de genul Islandei, ce nu exceleaza in nimic ca resursa fizica nationala, in afara de ape termale (geizere) … a fost nevoit sa se axeze majoritar pe domeniul economiei si acumularii virtuale, pe vorbarie multa si goala cu alte cuvinte, totul avant ca liant increderea mutuala. Si a fost nevoie de un foarte mic (dar criminal) cutremur venit de unde se asteptau mai putin (pietele „suverane” US), ca intregul esafodaj (increderea mutuala-consensuala) sa se duca la vale ca un castel de carti (sau ca si casuta de paie a purcelusului din poveste … la impactul cu suflatul lupului cel „odios”).

In acelasi timp vedem un stat ca si Rusia, care shontac, shontac, mai cu o mafie, mai cu o oligrahie de carton, mai cu un kaghebism cu fatza umana, …dar resursele minerale ale subsolului cu duiumul ce pompau si POMPEAZA necontenit „petrodolari” nemunciti in asa zisa lor economie de piata. Evident ca mai degraba castiga melcul intr-un astfel de exemplu, cursa de sprint olimpic, decat iepurele ce face stop cardiac prin epuizare (vezi inanitie) inaintea liniei de finish …

Si atunci Q.E.D. .. adica toata poliloghia stiintei neoliberalismului (scheletul ideatic a „industriei” serviciilor, mai ales virtuale) se demonstreaza ca este o varza. Adica ZERO, nimic adevarat, nimic verificat de realitate. Oricum se demonstreaza inca odata ca ultrasofisticarea este o preconditie a esuarii umane… Ca atare state esuate de genul Romanie mai inca o sansa, sa renasca din propria cenusa, precum o pasare phoenix hibridata cu o oaie turcana.

PLATON

„unul dintre egali”

Feedback-ul lui „nu ne vindem tara”

26 Noiembrie 2010

Dintre multitudinea de exemple post 89 care vin sa intareasca autenticitatea si indreptatirea sloganului „nu ne vindem tara” am sa vi-l ofer azi pe cel al clujean emblematicului „Ursus”. Pe un val tamp de excitare si satisfactie s-a vandut cu hei-rup-ul (odata cu restul a 80% din averea nationala si economie) si aceasta fabrica de bere, un adevarat fanion si brand al Clujului. Mai putin important a fost destinatarul, cat rezultatul final. Ei bine „investitorii” nu au reclamat la inceputul achizitiei faptul ca fabrica „este in mijlocul orasului, fara capacitati de dezvoltare extensiva, fara capacitati de  logistica-transport”, toate aceste tare identificandu-le deabia .. acum. Si ce mai tura vura, dintr-o trasatura de condei s-a decis ca un proiect de peste o suta de ani sa fie sacrificat la propriu, prin mutare operational-fizica undeva prin Moldova (Buzau).

Ca acum prin „transluciditate” vedem ca adevaratul interes al parsivilor de „investitori” straini a fost exclusiv unul egotic, mai exact capacitatea de a genera pe termen scurt profit prin valorificari imobiliare sau/si deseuri (ca la fier vechi vor ajunge instalatiile de inox), afectandu-i exact in basca de wellbeing-ul si interesul comunitatilor locale. De fapt majoritatea „investitiilor prin preluare” a capacitatilor foste socialiste, chiar daca aparent straine si cu probitate, aveau in spate gushteri si interese ascunse, cat se poate de zonale. Si asa ne-am dat toata averea nationala pe nimic, ramanand azi cu praful de pe toba si imbracati in kilotzi de tabla, si aia rupti in fund. 

 

In acest context nu pot sa nu amintesc de „scaparea” ipochimenului FeMeIst Dominique Strauss-Kahn, ce a bagat si Romania in categoria de iminenta intrare in incapacitate de plata, pe fond tot un interes oneros pe seama sclavilor de genul nostru. Si anume ce target credeti ca avea respectivul in urma acestui gest? Pai sa zicem ca se stia ca Romania este in etapa de a initializa un nou imprumut pentru echilibrarea balantei de plati, automat proiectand-o prin neincrederea pietei intr-un palier mult mai dezavantajos de comisioane si dobanzi (profitul mergand la banci, deci in final la end-user-ul ..FMI).

Apoi se stie ca Romania a fost acuzata repetat, NEPUBLIC, de tupeul de a pastra in portofoliul propriu de administrare, perlele coroanei si anume industria energetica (hidrocentrale, termocentrale, atomocentrale, cai de transport electro, industria extractiva de resurse energetice, altele decat petrolul). De fapt aici este cheia mutrelor ce ni le fac azi Franta, Olanda, mai nou US-ul si altii, vis a vis de Schengen, de eliminarea vizelor, etc. E un soi de batut shaua sa priceapa martoaga de Romania, dar animalul pas sa priceapa… Ei atunci „nu-i ninik” au zis dj-ii mondiali.. Avem timp berechet! Romania poate astepta pana la calendele grecesti finalitatea tranzitiei catre tot si toate…

„unul dintre egali”

PLATON

Captatio benevolensis

3 August 2010

Astazi expira dead-line-ul deciziei partii romane in ceea ce priveste achizitia unui avion multirol pentru inlocuirea depasitelor Mig 21, iar pana la aceasta ora inca nu s-a comis niciun anunt oficial pe aceasta tema. Evident ca poate interesele transnationale sunt mult prea acute, pentru a fi oferit subiectul pur si simplu si de buna voie, marii mase rumegatoare de contribuabili; de ce sa-si mai bata capul „prostimea” cu astfel de probleme, cand le-am facut „noi” (stim noi la cine face referire termenul de „noi”) destule subiecte de tras si indurat…; lasa ca stim „noi” ce e mai bine de facut pentru interesul tarii (chiar daca interesul tarii se confunda cu lobby-ul pentru captarea bunvointei stapanului mondial de sclavi, in interes ingust, egotic, de grup restrans).

platon

They say ca noi ca tara nu am meritat statutul de tara civilizata si acceptata ca si atare in diferite organisme interstatale si comitzii, decat mediat de plocoane, comisioane.. de MITA cu alte cuvinte. Mita in favoarea unui stat este contractul injositor cu Bechetel, mita pentru un alt stat a fost contractul cu distrugatoarele marine din clasa HMS si exemplele ar putea curge. Pana la urma intelegem ca ni se acorda dreptul de a trai, de a respira, de a exista, exclusiv daca platim dari si biruri la Portile straine…

Urmatoarea mita romaneasca este legata de dotarea nostra cu tehnologie militara de zbor. Acum este evident si pentru mintea cocosului, ca atata vreme cat nu esti tu ca tara producatorul reperelor si produsului militar, atata vreme cat tu ca tara nu ai interese geostrategice planetare de aparat, atata vreme cat tu ca vai de tine tara nu poti crea si intretine o flota aeriana de atac de minim cateva sute de aparate valide, aceste actiuni de dotare sunt simple frectii la piciorul de lemn. Cu alte cuvinte ni se baga pe gat fier vechi pe post de sabii de Toledo, eventual cu „promisiunea imperativa” ca la o adica ni se face favoarea sa fim dusi incheietori de pluton (aia ce cara tintele si cazarmamentul in spate) pe diferite fronturi, straine total de interesele si obiectivele noastre. Concluzia ar fi ca prin astfel de strategii de captari benevolensis de atentie din partea stapanilor, nu vom reusi sa performam niciodata mai mult decat statutul de a cincea roata la caruta.

Facand totusi o analiza de departajare a relelor, de departe cea mai buna contraoferta la pensionabilele F 16 este cea  Typhon Eurofighter. De aceeasi bani Typhoon ofera tehnologie de generatia 4-5 (perfect interoperabila in NATO), in timp ce F 16 ramane la generatia 2-3. Si aici nu mai vorbim de faptul ca yankeii ofera canci contracte de offset (de reintoarcere in economia romaneasca a banilor bagati in avioane, sub forma de diferite investitii straine) fatza de europeni…

platon

Singura noastra problema actuala in relatia cu tertii arendasi mondiali este ca nu cumva de atata captatio benevolensis stadiara sa dam din ghinion intr-un penis captivus definitiv…

„unul dintre egali”

PLATON

De ce Romania nu va falimenta ?!

27 Iulie 2010

Frisoane tot mai frecvente incruciseaza spinarile si cefele incovoiate de greutati ale societatii romanesti. Si-n timp ce cei de la varful piramidei au constiinta (cei ce mai au asa ceva) macinata de de tonele de rapt, iresponsabilitate, parvenire, neprofesionalism, nerealizari, evaziune, belfereala, minciuni promovate pe post de litera de lege, s.a.m.d., baza piramidei traieste real cu spectrul extinctiei fizice a propriilor familii si persoane. Avem asadar doua abordari diferite a unei aceeasi teme, cea a falimentului national.

platon

Acum in ceasul al 13-lea este dificil si fara rost a mai gasi responsabilitati, ori acari Pauni. Suntem la fel de vinovati de situatie de la primul la ultimul roman. Daca unii „am fost” cauza prin fapta, altii in schimb am fost o la fel de mare cauza prin complicitatea nesanctionarii precoce a respectivelor deviationisme antisociale, anticivice, antinationale, din contul „faptasilor”. Ca atare suntem la aceasta ora o societate uniform nivelata si condamnabila in rau. Nimeni nu este inamovibil, iar exceptiile, de genul celor ce au tot predicat in pustiu astfel de realitati, din pacate se vor subsuma tot regulei…

Totusi, independent de ratiunea, destinul si actiunea florei si faunei ce compunem, pretentios numit, poporul roman, statul (conceptul de) Romania nu va da faliment. Si de ce asta?..

platon

1.In primul rand, daca nu stiati, statele nu dau faliment; statele se pot supune actului de dictat international, aparand din nimic (din joben) sau disparand in neant (in joben) dar doar sub auspicii politice. Ca dupa ce odata li s-a atribuit unor populatii prin dictat, structura si nominarea de stat, acesta va fi obligat sa functioneze obligatoriu pe post de scoala de corectie (si mai mult sau mai putin puscarie) pentru elementele-entitatile ce-l compun, deci un soi de interfata de comanda intre sclavi si stapanul lor. Asadar Romania nu va da faliment, sau cel putin nu din punct de vedere economic. Vor fi rationalizate toate la extrem; vor fi cartelate alimentele si bunurile de imediata folosinta; vor fi extrasuper-impozitate toate averile, chiar si cele ce nu se califica la statutul de averi; vor fi rescadentate pana la sfantu-asteapta pensiile si salariile; vor fi reduse sau absolvite toate drepturile cetatenesti, etc.

2.Va vine sau nu sa credeti, din actul meu de studiu amator am ajuns la concluzia ca aceasta tara (mai corect spus, aceste locuri, ca nu suntem demult timp stat unitar) are un soi de inger pazitor, care in momentele de cumpana, cand totul se dovedeste majoritar fatal si contrar existentialitatii noastre ca filon etnic, un anume CEVA se intampla din neant, ce vine si schimba ilogic si fundamental datele problemei, salvandu-ne prin acordarea unei dispense salutare. Ca si comparatie am putea introduce in ecuatie similaritatea arbitrilor cumparati din fotbal, ce inventeaza din nimic tot felul de situatii ce avantajeaza o aceeasi echipa… Si asta cu rezerva pentru exemplul de mai sus, ca „arbitrul” actioneaza altruist si nu prin mituire…

3.Un ultim argument major in favoarea rationamentului meu cu imposibilul faliment masochist anuntat de cauzasii sai, ar putea fi faptul ca responsabilul mondial pentru tot si toate, i mean USA.., are nevoie INCA de de spatiul nostru spatio-temporal-spiritual, in proiectul de pacificare a noi si noi parti „salbatice” din planeta. Aceste parti sunt cele necontrolate inca prin actul pervers de sclavaj al FMI, a globalizarii economice, a diplomatiei de bloc gen NATO-UE, ori prin simpla si totala neconcordanta de culturi si viziuni de viata. Evident ca aici nu ma refer la motivatiile false de animozitati gen subiectul Afganistan (ori fostele Vietnam, Coreea, Iugoslavia, etc) prin care se urmareste mentinerea comenzilor de armament si munitie in favoarea complexului militaro-industrial yankeu (adevaratul conducator al US si a lumii, si nu petrodolarii, sau centrele financiare dupa cum s-a legendat). Asadar US are nevoie de spatiul nostru pe post de rampa de lansare rachete (gen scut de „aparare”), de carne docila de tun pe teatre de lupta, de rezervor genetic (vor exploda actele de infiere si acordari de Green Card-uri pentru nisele populationale de la noi identificate cu gene valoroase) de ameliorare a fondului lor genetic profund afectat de efectele colaterale ale „beneficiilor capitalismului” (populatie majoritar si patologic grasa, erori si malformatii genetice in masa, boli prin supresie imuna, boli degenerative si tumorale, reduceri ale acuitatilor intelectuale, etc), si nu in ultimul rand suntem doriti ca si piata de desfacere a rebuturilor si „tehnologiei”, casate pe post de fier vechi la dansii (gen „afacerea” F16, fregatele, etc)…

platon

In concluzie nu pot sa inchei decat enuntand formal celebra sintagma cu rol mobilizator (cica nationalist), de genul: „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, tara mea de dor”…

„unul dintre egali”

PLATON

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -3

24 Iunie 2010

Intre apologetii capitalismului, respectiv a economiei de piata, Peter Sauders ocupa un loc mai „protuberant”. Dansul manifesta (in „Capitalismul un bilant social”) un soi de optimism tamp, chiar sardonic in ceea ce priveste „ursita” si justificarea perpetuarii acestui sistem. De ce zic eu tamp, pai pentru ca „accidentul” istoric cu revolutia socialist-bolsevica din Rusia, chit ca se justifica si prezenta daunazi (pana azi) ca pe un experiment in vivo .. programat…, vreau sa va spun ca in anii ce i-au urmat, cel putin din punct de vedere ideologic s-a pus la modul serios in ecuatie posibilitatea ca logica lui Marx (apoi Lenin) sa fie una autentica si chiar capitalismul sa fie o etapa de parcurs in directia crearii societatii egalitare, solidare, echitabile… Cu alte cuvinte, conform legilor lui Murphy, daca ceva „rau” se poate intampla, atunci acel „rau” se va intampla cu siguranta, evident ca fiind discutabile calificarile de rau sau bun, sau cel putin a arbitrilor „indreptatiti” sa faca aceasta triere.

platon

Si cica zicea omul nost’ cum ca economia de piata a descatusat energiile creatoare ale omului (prezentate ca pe-o fatalitate ..).. iar progresul tehnic si material a cunoscut asadar si prin urmare un avant neintrerupt (bravo… ca la un astfel de slogan mai c-ai putea introduce in schema si proiectiile planului cincinal, eventual o competitie pe meserii si indeletniciri)… Si totusi (ca „se mai exista” si o umbra serioasa de indoiala) oaresce nelinisti anima visul de permanentizare si preamarire a capitalismului..

Un prim argument de „hoo cu tata” ar fi faptul ca spiritul intreprinzator capitalist, de la originile sale „atemporale” si pana azi, era unul muncitor, economicos si cumpatat, pe fond rod al eticii protestantismului si calvinismului (de unde din start nu vedem ortodoxia introdusa intr-o schema logica..). Nu am sa spun de cucerirea „Tarii Fagaduintei” (USA) de catre emigrantii secolului trecut, dar cert este ca descendentii lor, dupa generatii de acumulare si prosperizare, incetul cu incetul s-au dezis (indepartat) de spiritul religios (fundamental)  ce dadea etic un sens muncii si acumularii materiale. Si asa, din aproape in aproape munca intru „credinta” s-a transformat in munca de dragul muncii (bogatiei), astfel incat „azi”, acumularea pentru prosperitate s-a metamorfozat in acumulare pentru consum…. Asadar consumul a trecut inainte acumularii si muncii, iar „paradoxal” avutia generala (individuala) scade, desi consumul creste… Etica protestanta (binele) a fost inabusita de bunastare (aici cu rol de rau..).

platon

Pe de alta parte omul este o fiinta hedonista, cautand fericirea egotica cu orice pret, chiar si cu riscul de a lasa in urma siruri de cadavre… Si aici vine supozitia (falsa sau cel putin incompleta, zic eu) cum ca, capitalismul este un un „sistem economic natural”, in care cei puternici supravietuiesc, iar cei slabi sunt eliminati (legea junglei coroborata cu principiul autoreglator a „mainii nevazute”). Ei bine apoi, deoarece volens nolens capitalismul a creat si creaza cat de cat avutie (bruta) a determinat etapizat si cresterea nivelului general de trai, celebrul welfare state din anii 50 incoace, cei din varful piramidei intelegand la un anumit moment dat ca motorul cererii si ofertei nu va functiona daca sclavii nu vor avea resurse sa achizitioneze produsul expus pietii… Apoi omul „rau de la natura” fiind lacom si nesatul si-a proiectat asteptarile fata de welfare state tot mai nejustificat de avansate. Cu alte cuvinte omul a fugit si fuge incontinuu spre fericire, crezand ca o va obtine printr-un paleativ de genul acumularii de avutie, dar se inseala profund. Capitalismul nu este un sistem ce produce fericire, ci un biet si precar mecanism de produs avutie materiala… 

Asadar in ciuda prosperitatii (asazis) crescande, omul capitalismului prezent este la fel de nefericit ca si oricand (ca in „era” lipsei prosperitatii..). Ca atare cale gasirii fericirii se va gasi oriunde altundeva decat in sistemul reprezentat de binomul capitalism – economie de piata… Q.E.D.

platon

1=

PLATON

The Good Shepherd

16 Iunie 2010

platon

Am vizionat recent The Good Shepherd, un film in regia lui Robert de Niro (ajutat pe ici, pe colo, poate prin puncte esentiale.. de Francis Ford Coppola), de faptul primul sau film de regie, ca nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut pana acum in astfel de posturi… Cert este ca am fost placut surprins de calitatea artistica (a filmului), de talentul regizoral, de actiunea bine narata, inchegata si impredictibila, de thrilerul psihologic, si asta cu atat mai mult cu cat are la baza o „poveste” reala din procesul formarii Agentiei Centrale de Informatii US (CIA). Distributia a fost de cinci stele, dintre care amintesc pe Matt Damon (baiatul asta ma surprinde continuu, crescand valoric de la film, la film..de ajung sa-i devin chiar si fan.. 🙂 ), de Angelina Jolie, Alec Baldwin, John Turturo, Joe Pesci, de … Robert de Niro si altii.

Aveti aici o prezentare wikipedia a firului actiunii. Cert este ca filmul in sine este cu mult peste nivelul trailerului sau a prezentarii sale textuale. Vi-l recomand cu incredere…

platon

platon

platon

1=

PLATON

 

Demos vs Establishment

9 Mai 2010

platon

Prin recentele lupte de strada din Grecia, cu totii am vazut ca interesele omului, ca celula de baza a societatii sunt 180 de grade contrare cu ale sistemului capitalistoid. Nu exista cale de mijloc. Ori performezi in a orienta totul pe interesul omului, prin asa numitele state sociale (Danemarca, Grecia, etc), ori pui totul in cauza, logica si interesul sistemului, asa numitele state capitaliste neoliberale (Statele asiatice, USA, Germania, etc). Si de ce sa acuzam pana la urma faptul ca omul tinde natural spre cat mai multe facilitati si cat mai putina munca? Da ce, unde scrie ca suntem proiectati si nascuti pentru a sclavagiza pe plantatiile potentatilor o viata intreaga? Din perspectiva umana-umanista rolul vietii pe pamanat este de permanenta formare si evolutie in spiritul unui cod universal acceptat de principii, deci am putea asocia aici dorinta de a munci cat mai putin si a castiga cat mai bine, pentru a ne face apoi timp sa citim, sa gandim, sa facem familii, sa facem copii,… sa ne simtim bine… Dar se vede treba ca simtitul „nostru” bine este profund antagonic cu necesarul de bine a stapanilor mondiali de sclavi, ce la randul lor isi construiec binele lor egotic si limitat prin exploatarea la sange a fraierilor de la baza societatii. Si uite de aia ni se baga cu palnia in cap ca a nu munci este profund imoral si contraproductiv…si asta pentru ca practicand un astfel de „antijoc” se opreste linia de huzur a lipitorilor si parazitilor capitalistoizi mondiali si nu de alta.

platon

Ei bine acestia (verosii capitalisti) sunt in spatele campaniilor de denigrare a vietii pur si simplu, in spiritul si bunatatea lui D-zeu, a apropierii de bine printr-un mediu plin de bine… Ori de fapt concluzia noastra nu poate fi decat ca atata vreme cat exista acest sistem mondial pervers de exploatare-aditie parsiva de plusvaloare din munca noastra a tuturor, nu va fi pace si liniste definitiva pe pamant. Este nevoie de un nou sistem mondial de organizare si conducere a societatii; este nevoie de un nou Karl Marx ce sa identifice caile, pe care apoi via o revolutie mondiala sa ajungem la adevarata Nirvana. Dar pana atunci oamenii vor fi profund loviti si opresati, toti fara discriminare, prin taxe impozite, prin regimul muncii, a remuneratiei acestei, a tuturor detaliilor „logice” coroborative de sistem ce ne fac astazi viata un iad.

platon

In concluzie trebuie pusa mana pe ciocane si topoare, dar asta nu intr-un mod anarhic. Trebuiesc identificate targeturile unei astfel de actiuni, precum evaluati si coeficientii de performanta. Iar dupa ce ai gasit modelul spre care vrei sa impingi carutza planetara, abia apoi cauti caile prin care vei reusi… Nu stiu dar poate ar necesara o dezbatere de tip brainstorming pe o astfel de tema. Nu se poate „sa nu mai existe viata” in afara logicii consumiste – exploatatorii capitaliste. Chiar nu cred asta…Iar impreuna putem gasi noul path… Doar impreuna…

platon

1=

PLATON

Post-apocalismul prezentat realist prin filmul „The Road”

17 Martie 2010

Am zis aseara sa-mi pun un film usurel pe post de desert, daca tot nu mai aveam chef si inspiratie de lucru cu IQ-ul. Si rasfoind eu printre „filelist”-urile mele (arhiva mea de filme descarcate de pe siteul privat omonim) am dat de „The Road” produs in 2009, sub regia lui John Hillcoat, in rolurile principale avand nume ca si Viggo Mortensen, Charlize Theron si altii. Vazand imaginea si trailerul am considerat ca sigur nu ma prinde finalul treaz, „soap-operele” yankee fiind predictibile si asadar plictisitoare. Dar nu a fost chiar asa … Dupa primele 5 minute mi-a sarit somnul de tot, … iar dupa terminarea filmului, am stat inca cel putin doua ore „facand marunt din buze”….

Filmul este asamblat intr-o maniera realistica, un post-apocalism fara excese de glamor, fara impuscaturi si stresuri inutile. Si ce am observat din 2009 incoace la scoala US de film este o usoara abandonare a cliseelor incetatenite gen „happy-end orice ar fi”, gen „binele invinge”, gen „daca e violenta, apoi sa fie tone pe sange peste tine”, etc. Am remarcat in schimb o reorientare spre latura introspectiva, mutandu-se concluzia in a nu mai fi trasa prin naratia de pe ecran cat in sufletul si constiinta spectatorului. Apoi in acest caz, cel putin pentru „traditionalistii romani”, coarda sensibila este atinsa si prin afisarea ca scop major a actiuni, salvarea vietii unui inocent. Apoi, actorii au jucat bine dar nu au performat in a-si exchibitiona talentul teatral, dand intentionat poate mai mult timp desfaurarii dramei in constiintele noastre.

https://sorinplaton.wordpress.com

 

https://sorinplaton.wordpress.com

 

https://sorinplaton.wordpress.com

 

Asi sublinia in mod deosebit este referirea la „focul interior” ce neparat trebuie perpetuat, fapt inedit pentru superficialii si „dogmaticii atei” de americani…

1=

PLATON

Oscar 2010 de kakao: „The Hurt Locker”

8 Martie 2010

Jenant pana unde a stiut sa ajunga apologia militarismului si minciunii in societatea democratiei globale. Insa sa promovezi prin „mijloace specifice”, ca o tema-subiect imorala si neechitabila in raport cu cetatenii mondiali tertzi sa intre in panoplia trend-setting-ului, denota ca in impunerea interesului celui ce conduce „carutza Babel” nu se cer prea multe scrupule. Intretinerea unei armate de ocupatie pe aiurea (ce sa subsumeze costuri si contracte in favoarea complexului militaro-industrial, lobistul numaru’ unu in US) trebuie sa vina ca o cerinta a … publicului.. si de aceea un subiect lacrimogen despre nush ce acte secventiale de eroism, caduce prin prisma cadrului general, tinde sa impuna un occidental „must have” (must see) in randul maselor manipulate de la baza societatii.

https://sorinplaton.wordpress.com

„Mama ce tari si nemaipomeniti suntem noi, astia ce conducem lumea”.. „Numai noi contam in ecuatie”.. „Numai noi avem dreptul la imagine, la sentiment, la autenticitate, la..viata”.. Iar industria mass-mediei face totul in aceasta directie. Ne uniformizeaza in gusturi si asteptari. Ba mai mult… ne induce subliminal si raspunsurile la intrebarile „noastre” existentialiste. In stilul asta „maine-poimaine” yankeul mediu se va considera indreptatit ca si mesianic; va crede cu putere in „ursita” sa de „civilizator martir” al junglei, unde prin jungla intelegem orice nu este US sau UE…  

La fel au procedat diviziile „psi” naziste si aliate in WWII, astfel ca cel mai mare agresor de hitleristi si imperialisti niponi ajunse-se sa fie Mighty Mickey Mouse … Ei bine azi avem un alt „michi maus” in persoana lui The Mighty Hurt Locker…

1=

PLATON

Destructurarea natiunii este in grafic

27 Februarie 2010

Ultima initiativa marca PDL-Basescu via Roberta Anastase, manechina ratata, de a dezincrimina consumul de droguri, pe langa faptul ca denota obtuzitate politica, lipsa de moralitate, de imaginatie si perspectiva, pune in plus cruce structurii noastre societar-civice. Ati asigura un debuseu pe piata politica incercand miseleste sa fortezi mana tinerilor, mimand apropiere de „nevoile si doleantele” acestora, denota in plus iresponsabilitate, ori chiar initiativa antinationala. Tinand ocupate astfel de falii societare presupune ca „iti” creezi un spatiu liber si conspirat de manevra pentru a-ti permit a conduce apoi dictatorial-despotic tara,… dupa model US. Si acolo, unchiul si matusa Sam impusca doi iepuri odata, tinand tinerii „furiosi” sub control, via dependenta lor de halucinogene (ce tot divizii ale statului posibil le controleaza), iar pe de alta parte implicandu-se activ in „securizarea” terenurilor cu mac din America Centrala (Cartelul din Medelin) ori a canepii indiene din Afganistan, controland si „impozitand” activ afacerea.

Totusi nu imi imaginam ca noi prin nevoia de modernizare accelerata a statului, sa achiesam in primul rand la importarea defectelor si lesturilor sistemului de societate „ales” drept model. Bun, si cine va fi facut responsabil pentru situatia de „no men land” ce o vom construi indirect, permitand spiritelor imature sa se refugieze in droguri, in beatitudinea ecstatica, ca mai apoi in plin sevraj si lipsa de bani, sa se apuce sa dea in cap oamenilor „normali” pentru ai jefui… Cine va raspunde pentru accentuarea sentimentului de nebunie in populatie, ce, ca si chelului, doar tichie de margaritar ii va lipsi, la respectiva ora. Oare aceasta este solutia pentru problemele ridicate de catre tineret? In lipsa programelor de integrare sa le oferim la schimb „paleative” ce sa-i tina ocupati? De ce sa le dam de munca sau case de locuit cand mai ieftin si poate mai profitabil iesim din afacere daca le bagam pe gat droguri.. nu?

https://sorinplaton.wordpress.com

Pe de alta parte cum adica vine aia cum „consumatorul de droguri este o victima” ca nu inteleg? L-a dus cineva pe consumator cu forta la prizat si injectat in vena? Oare nu cumva tot statul prin carentele sale creaza un mediu ce sa impinga in subsidiar tinerii spre acest gest poate disperat, desi la inceput poate fi s-un episod de epatare in cadrul maturizarii si pozitionarii fiecaruia in societate? Oare chiar am devenit atat de iresponsabili si inerti sentimental, incat pana si copii nostri sa ne devina dispensabili?.. De rau am ajuns atunci!.. Si va anunt ca totusi suntem doar la inceputul calvarului…

1=

PLATON

Eliberarea ostaticelor, un simplu tertip

6 August 2009

De fapt nimeni din US nu este funciar interesat de soarta indiferent carui propriu ostatic; „acestia”, oricare ar fi dansii sunt vazuti ca si o banala carne de tun, obiecte de manevra in procesul de negociere iar apoi vanzare-cumparare imagine, totul fiind trecut prin filtrul celebrului pragmatism yankeu de tip „mie ce-cat imi pica din afacerea asta”..

Asa si Bilutza Clinton al nost’. Nu cred ca l-a durut prea tare la patina de soarta jurnalistelor incarcerate in „dormitorul” Kim Jong Il-ului asta atomic si rupt in tur. Ba ai putea crede ca americanoizii isi creaza programat situatiile astea in punctele globale cheie, favorizand inrobirea propriilor cetateni, faza ce mai apoi, in fata reflectoarelor satului global, intr-o regie pentagono-holliwood-iana, sa le poata oferi postura de „vasnici Rambo-eliberatori”, dar asta e o alta caprarie..

Revenind, Clinton a mers acolo sa negocieze „spatele frontului”, ce mai mult ca posibil il vor deschide in directia afrontului nuclear iranian, regimul Ahmanidejan-Khomeini. De fapt nici Iranul nu intereseaza asa de mult US-ul, cu toate tinichele lor atomice pe post de sperietori de ciori, cat insurgenta ce o finanteaza si o asigura acest stat musulman, destabilizand robinetele de exploatare si bani din Irak, precum si contestarea autoritatii americane in Orientul Mijlociu, cu vizare directa pe Israel.

Nord-Coreenii, prin discutia cu Billy C. de ieri au demonstrat indirect ca sunt dispusi oricand la dialog, doar ca parsivul occident ii tine la modul fals pe post de sperietoare-argument, capabila sa le justifice macro-politica interventionista si lupta cu terorismul imaginar .. si ce mai apoi sa le dea posibilitatea sa-si impuna pe la spate ocultele targeturi ale imperialismului economic promovat. Consider insa ca baietii cu ochii migadalati au fost crunt inselati. Nu li se vor oferi nimic la schimb. Ba mai mult, din ce ciripesc pasarelele avizate, li s-ar fi prezentat proiectul ultimei arme antibuncar, capabila sa distruga silozuri atomice sau centrale nucleare adanc ascunse sub muntii (cum au coreenii si irakienii), fapt ce ar fi provocat un serios tremor in suspensori lui Kim Jong, maestrul de ceremonii pseudocomuniste.

De ce inselaciune? Pentru ca creaza posibilitate americanilor sa forteze nota si logistica pe un singur front..sa-i ia adicatelea pe rand pe recalcitranti .. fiind aproape convins, ca exact cum Richard Holbrook (parca..), in numele statului american i-ar fi promis exonerarea de crime de razboi lui Milosevici, iar apoi s-a facut ca nu a promis nimic.. exact asa, dupa posibila „reeducare” a spiritului islamului, reprezentat azi de regimul iranian Ahmanidejan, la o adica „si-ar face timp” de-o mica revolutie „anticomunista” in Coreea de Nord, daca li se va considera orezarilor depasita calitatea de spooky (sperietoare falsa). Asa ca, daca as fi fost in locul coreenilor la taifasul cu nea Clinton, ca si Ceausescu, in secunda doi as fi fost la Beijing, iar apoi la iranieni, pentru o strategie diplomatica reactiva de solid raspuns..

global crisis https://sorinplaton.wordpress.com

Concluzionand, .. zilele regimului islamic in Iran „sunt numarate pe degete”.. Iar confirmarea acestui rationament va sta si in conduita…rusofililor din Osetia..si anume daca acestia vor forta o inaintare peste linia conventie de armistitiu cu regimul Saakasvili din Georgia, va confirma ca US-ul a „negociat” ceva oase de ros si un nou spate acoperit si cu ursul siberian..

In rest multe vorbe. Totul este NUMAI un interes, o vanzare si-o cumparare in plan global. Statele si cetatenii lor nu au drepturi decat de forma, iar principiul democratiei este doar un vehicul catalizator, in procesul de manipulare globala..vezi inrobirea globala..

1=

PLATON

„Clubul de la Bucuresti” – Prima actiune publica si primul (cred eu..) succes!

28 Mai 2009

Am participat ieri la prima actiune publica a „Clubului de la Bucuresti” (sustinut de fundatia omonima), consacrat dezbaterii unor stringente probleme de actualitate ale societatii contemporane, mai exact „Esenta Crizei Actuale. Incotro Economia Mondiala?”, ce s-a desfasurat in Crown Ball Room din cadrul Crowne Plaza Hotel – Bucuresti.

Dezbatere Clubul de la Bucuresti

Intalnirea s-a desfasurat dupa reteta unei conferinte-dezbatere cu public, printre participanti remarcand prezenta a certe personalitati academice, intelectuale, din sfera afaceri, a politicii, din presa si societatea civila, amintind printre altii pe academicianul Malita, finantistul Negritoiu, fostii presedinti Iliescu si Constantinescu, businessman-ul Copos, presedintele agentiei spatiale Prunariu, etc.  De fapt am fost surprins sa vad un major interes manifestat fata de acest gen de provocari de cert nivel planetar si asta, cu atat mai mult cu cat isi are spatiul de desfasurare o tara „marginala” in ceea ce priveste gradul de influenta si eficienta, dupa parerea occidentului…. Ei bine, sala a fost arhiplina, majoritatea participantilor lasandu-se involuntar antrenati de nivelul prezentarilor, conspectand ici colo pe marginea ideiilor, parerilor si solutiilor identificate in acest adevarat incubator de idei.

Din discutiile colaterale cu mai multi factori implicati in acest proiect grandios, ce se doreste a fi Clubul de la Bucuresti, chiar daca indirect, am dedus ca se aspira la un traiectorie de o anvergura internationala, avand ca modele si targete de notorietate (-influenta) … asociatii similare gen „Clubul de la Roma”, „Aspen Institute” si altele. In aceasta ordine de idei se fac actualmente preparative pentru a fi invitati cu titlul de membri activi sau onorifici, personalitati mondiale din sfera economicului, academicului, politicului, socialului, prima sesiune de promovare externa, colaterala, a Clubului de la Bucuresti fiind desfasurata la ultima intrunire de fosti sefi de stat de la Istambul.

Revenind, cu ocazia acestei dezbateri s-au lansat si mai multe carti de specialitate, personal atragandu-mi in mod deosebit atentia cartea fostului presedinte Iliescu, „Criza si consecintele ei” (de la  Editura SEMNE ), ce ii contine o serie de interviuri si lucrari pe aceasta tema, alaturi de concluziile stabilite pe baza unor referinte bibliografice, de certa valoare stintifica.  De altfel, o parte din pozitiile si concluziile exprimate in cadrul lucrarii, au fost avansate pentru dezbatere si publicului acestei sesiuni de lucru a clubului. Printre alte obiective si diagnostice majore mi-as permite sa amintesc ca „prezenta criza economica este consecinta si prelungirea indisolubila a actualei-fostei (august 2007-2009) crize financiare din USA„, ca „in acest caz nu e vorba de o criza obisnuita, ciclica, cu rol de supapa autoreglatoare a sistemului, ci este vorba de o criza ampla DE SISTEM„; la fel, „fenomenul a fost startat si incurajat de teoriile si practicile neoliberale rezultate in urma *consensului de la Washington*, si care au avut ca principale promotoare guvernarile Reagan si Thatcher„; in acelasi timp „grupul G-20 structurat ad-hoc pentru a gasi raspunsuri globale la problemele globale, au indicat gresit in persoana FMI- IFM, ca organismul cel mai in masura sa solutioneze la nivel macro problema” omitand ca aceasta institutie nu are instrumentele si o experienta anterioara incununata cu succes pe acest subiect; si nu in ultimul rand „I. Wallerstein considera  ca prezenta criza este una de final a unui ciclu istoric de 500 de ani de dominatie a capitalismului, iar in urmatoarele 4-5 decenii se vor contura noile tendinte din piata globala„.

 Ca o concluzie preliminara (personala) .. este de apreciat larga deschidere a clubului catre lupta de idei in dauna politicianismelor incetatenite, dispozitia pentru dezbatere si dialog suprapartinic, ori larg societar-civic. Societatea este debusolata si pesimista, si are mai mult ca oricand nevoie de suportul unei astfel de constructii institutionale de anvergura, ce sa-i redea speranta, daca nu si sa-i ofere concret solutiile punctuale pentru temele existentiale concrete. Insa cel mai important semnal al acestei manifestari a clubului este ca intelectualitatea da semne de reviriment statutar, ca doreste sa iasa din starea de letargie lash autoasumata oarecand, dorind azi sa se inhame cu toate disponibilitatile, in cauza interesului general. In situatii limita, ca cea pe care o traim, aceasta conduita responsabila poate echivala valoric cu demonetizatul termenul de „patriotism national”, dar si … cu unul uman-universal. 

Din punct de vedere structural-organizatoric, cred ca tertii vor aprecia mai bine daca vor vedea forumurile Clubului de la Bucuresti desfasurate majoritar  sub paternul workshopurilor – meselor rotunde de tip brainstorming, decat a conferintelor statice, unde ideile erup si se argumenteaza ceva mai greu. In orice caz lumea de care vorbeam mai sus (pesimista, debusolata..) ar fi incantata sa constate in persoana Clubului de la Bucuresti o „asociere de egali” in spirit si conduita, mai repede decat o „obisnuita romaneasca asociere de personalitati vip, individualiste si segregate. Abia atunci va transcede catre „exteriorul” organizatiei notiunile cliseu de „corp indivizibil comun, puternic, altruist, autentic, reactiv si/sau preventiv”. Iar in timp, aceste jaloane de excelenta se vor cimenta in asset-uri organizationale, crescand intrinsec prestigiul propriei productii intelectuale ori de alta natura, la nivel national si international, nu in ultimul rand Romania avand de castigat.

O vorba chinezeasca confucianista spune ca „drumpul celor un milion de pasi incepe cu primul..” ..iar eu inchei in aceeasi nota, sperand ca primul (pas al Clubului din cele „n”) sa fie..cu dreptul .. si nu stangul.. 😉

Detalii suplimentare aferente evenimentului le puteti gasi in blogul pres. Iliescu,  „Echilibru”. Cele bune tuturor!

1=

PLATON


%d blogeri au apreciat asta: