Yankeii au dat o palma la kaka prin Erdogan…

Minciuna cu clamatele drepturi fundamentale ale omului, cu asa zisa nevoie de democratie ca forma de organizare a societatii, cu liberalism (corporatism) economic ca si motor  integrator, se dovedeste cu picioare extrem de scurte. Pax Americana devine o forma fara fond, si in cel mai bun caz, un deziderat.

Neo-imperialismul supraputerilor planetei, tradusa in principal prin interventionism in cazul USA, si revansardism in cazul Rusiei si mai nou a Chinei, nu aduce nimic nou in conduita natiunilor alfa din din antichitate si pana in prezent. In fapt legea junglei prin puterea si dreptul omnipotent-omniscient al celui mai tare din haita, a reprezentat si reprezinta legea firii societatii umane.

A fost necesara o mica introducere pentru a putea pozitiona si eticheta mai bine „eforturile” USA, adica „a partenerului nostru strategic principal”, cel putin in termeni declarativi, ca sa putem evalua daca nu cumva ne aflam din nou in partea gresita a scenei istoriei.

De fapt vreau sa subliniez ca singurul lucriu sigur in ziua de azi este ca nimic nu mai este sigur. America de Nord s-a straduit sa-si continue auto-conferitul rol mesianic, prin care a dat jos sau au pus in functiune guverne si state, au creat premise si desfasurari traduse prin termenii de primaveri arabe, sau miscari portocalii, au pompat falsa credibilitate creand dictatori locali-zonali, care mai apoi i-au diabolizat si aruncat la gunoi prin „revolutii populare” sau direct prin invazii militare, mai mult sau mai putin hibride.

Totusi ulciorul, care stiam prin definitie ca nu merge de multe ori la izvor, fatidic s-a defectat. In Turcia. Li s-a nazarit la un moment dat factorilor de decizie din complexul militaro-industrial american, ca Erdogan si Turcia nu performeaza la nivelul asteptat si evaluat anterior, si atunci brusc, in „firescul si bunul obicei al democratiei militantiste” (un soi de internationala socialist-comunista, doar ca pe invers), s-a luat decizia executarii regimului Erdogan, pe modelul firmanului beilor otomani ai Turciei medievale.

Zis si facut. Ca din senin a aparut din neguri atemporale un anume Gulen, cica mare ideolog, potential continuator al operei de civilizare si occidentalizare a Turciei facuta sub Kemal Ataturk, care tocmai se dovedea ca lucra ideologic si managerial la doborarea lui Erdogan din pozitia de presedinte a Turciei. La fel de „ca din senin”, corpuri ofiteresti de low-middle-high level, din randul celor care au avut contacte de formare profesionala pe langa NATO, sau direct la scolile de ofiteri de comanda din USA, s-au raliat brusc unei adevarate lovituri de stat militare. Specific ca toate acestea se intamplau in conditiile in care Erdogan isi asuma conditia de vasal docil pe la curtea liderului suprem yankeu, ca si restul membrilor NATO de altfel, contractele de dotare mergand rectiliniu si predictibil spre corporatiile americane sau subsidiarele lor europene, iar banii (mai mult sau mai putin petrodolari), in sens contrar. La fel si conduita de aliat…

Dar cand de buiac ce esti, adica de mare jandarm (absolutist) planetar, nu ti-a mai convenit cu binele, zicand ca e caduc si insuficient, ei bine, nesperat, paradigma s-a inversat. Adica „s-a schimbat modificarea” folosind o sintagm neaosa. Ghinion; Potriveala de acasa a planificatorilor CIA si NSA nu s-a mai potrivit cu cea din targurile Istanbulului si Ankarei, iar Erdogan, pe bune dreptate nu a acceptat sa-l ia „aliatii” drept fraier (dovada ca serviciile de informatii NATO locale erau conform pregatite de lupta..) si ce si-a zis, hai sa le dau o copita exact in numele tatalui, cruciatilor astia de foaie verde…

Iar restul se cunoaste. Brusc Turcia si-a redescoperit veleitati imperiale demult apuse, brusc simte nevoia sa se alature pe picior de egalitate unei lumi de putere multipolara, brusc achizitioneaza armamente si de o parte si si de cealalta parte a baricadei, tocmai ca sa-si asigure spatele in cazul atacului armat potential, venit din cele doua parti ale baricadei. Cu alte cuvinte Erdogan a devenit din pion, sau cel mult un „nebun”, un adevarat rege local – arbitru al scenei (tablei de sah) geopolitice celei mai fierbinti ale planetei.

In incheierea analizei tin sa reamintesc ca de vina pentru acest desfasurator suprarealist este lacomia, cinismul si arogantele nemasurate a celor ce se (mai) cred azi buricul si conducatorul planetei… SI de fapt NU SUNT !

„primul dintre egali”

PLATON