Succesul vs. Falimentul statelor

Nu am sa incerc o abordare deontologic didactica si pentru simplul motiv ca sunt pline bibliotecile si site-urile de specialitate cu analize si comentarii stintifice ce epuizeaza subiectul, eventual cu pareri de tip „aflat in treaba”. Ce doresc eu sa subliniez si sa supun atentiei din perspectiva unui neofit dar scrupulos observator al scenei este faptul ca numitorul comun al uriasului crah economic ce-l traim sta in detalii si nu in fond. Si anume se pot stabili niste criterii de analiza pe baza carora putem observa ca fostele state incadrate la rubricatura „tigri economici” (vezi ex. Irlanda, Islanda), ce inregistrau an de an cresteri economice procentuale de aproximativ doua cifre au fost printre cele mai lovite si rapid rasturante cu rotile in sus carute, in timp ce „lenesii” caracterizati prin „doi pasi inainte, si trei inapoi, c-asa-i hora pe la noi..” au subzistat, ba mai mult, si-au pastrat nealterat trendul de crestere (vezi ex. Brazilia, Rusia, etc).

Si care sa fie cauza (..vezi scuza) intima a acestui dat? Sa fie pozitionarea geopolitica pe falii strategice antestabilite de crestere sau regres? Ma indoiesc. Ei bine raspunsul este gasit in profilul economiei (industriei) statului respectiv. Si veti observa ca mult laudata doctrina si cale a post-capitalismului, vorbim de postulata era informationala, de departe este una falimentara, avand pregnant si exclusiv pus accentul doar pe sfera serviciilor, pe industriile virtuale ce nu manipuleaza materii prime si prelucrari calitative de produse-subproduse fizice,  gen banci, asigurari, informatica (software), etc.

Si ce vedem atunci? Vedem ca un stat de genul Islandei, ce nu exceleaza in nimic ca resursa fizica nationala, in afara de ape termale (geizere) … a fost nevoit sa se axeze majoritar pe domeniul economiei si acumularii virtuale, pe vorbarie multa si goala cu alte cuvinte, totul avant ca liant increderea mutuala. Si a fost nevoie de un foarte mic (dar criminal) cutremur venit de unde se asteptau mai putin (pietele „suverane” US), ca intregul esafodaj (increderea mutuala-consensuala) sa se duca la vale ca un castel de carti (sau ca si casuta de paie a purcelusului din poveste … la impactul cu suflatul lupului cel „odios”).

In acelasi timp vedem un stat ca si Rusia, care shontac, shontac, mai cu o mafie, mai cu o oligrahie de carton, mai cu un kaghebism cu fatza umana, …dar resursele minerale ale subsolului cu duiumul ce pompau si POMPEAZA necontenit „petrodolari” nemunciti in asa zisa lor economie de piata. Evident ca mai degraba castiga melcul intr-un astfel de exemplu, cursa de sprint olimpic, decat iepurele ce face stop cardiac prin epuizare (vezi inanitie) inaintea liniei de finish …

Si atunci Q.E.D. .. adica toata poliloghia stiintei neoliberalismului (scheletul ideatic a „industriei” serviciilor, mai ales virtuale) se demonstreaza ca este o varza. Adica ZERO, nimic adevarat, nimic verificat de realitate. Oricum se demonstreaza inca odata ca ultrasofisticarea este o preconditie a esuarii umane… Ca atare state esuate de genul Romanie mai inca o sansa, sa renasca din propria cenusa, precum o pasare phoenix hibridata cu o oaie turcana.

PLATON

„unul dintre egali”