Cica sa ne rascumparam omenia pierduta

Sunt de apreciat cei ce in aceste momente fac dovada de altruism prin donatii si implicare fizica. Dar sunt de apreciat doar cei ce o fac din convingere, si nu din meschinarie. Adica vreau sa spun ca industria cumpararii de indulgente si-a aratat neputinta in cazul bisericii catolice medievale cel putin; nu s-au putut rascumpara pacatele prin donatii de bani si valori; Pacatele raman bine mersi, iar actele filantropice de asemenea. Sunt pe drumuri paralele sau divergente, niciodata congruente.

Foartea multi au parvenit pana azi prin egoism si individualism extrem, prin cruzime, aroganta si cinism, dar azi, sa fii cuprins brusc de altruisme, tradeaza falsitate cabotina; de fapt sunt cuprinsi brusc de sentimentul de vinovatie raportat la cate rele au facut pentru a resi in viata, nu ca au evoluat accidental si spiritual. Brusc simpt apropierea virtuala a mortii, care parca ii cauta in mod special. Si brusc se lasa si cad in genunchi, isi fac tone de cruci si juruinte de supunere fata de God, dar God desi se uita la dansii cu compasiune, ii va lansa totusi sa ajunga martiri, tocmai in ideea evolutiei spirituale a pacatatosilor, eventual iertarea pacatelor lor, dar si pentru intarirea prin fapte si intamplari a credintei… Isus a murit pe cruce, ca sa rezulte o religie, asa ca privit la scara, ce poate insemna rastignirea a 3-4 muste…

Degeaba se apuca 3-4 croitorasi viteji sa puna punga de punga sa cumpere trei parashute pentru armata, daca tara armatei, nu a dat pana acum doi bani pe propria armata; degeaba se apuca 3-4 croitorasi viteji sa puna punguta langa punguta sa cumpere 100 de halate, 100 de masti chirurgicale, ventilatoare pulmonare, daca tara avea nevoie de 10000000 de halate, masti, ventilatoare, dar nu a dat pana acum doi bani pe starea de sanatate a propriilor cetateni, pentru ca de fapt a fost si este un o tara capturata de o clica politica si o oligarhie infractoare, ce a deturnat statul pe post de ustensila in folosul exclusiv a propriilor parveniri.

Toate astea gen patriotismul, empatia, solidaritate, institutiile valide, se construiesc in timp, pas cu pas, nu cu heirupul, nu cu becalieni, sau tiriaci, brusc emotivizati in fals. Plus ca, un gest cu efect si aspect formal, asta si ramane, nerezolvand problemele vizate.
Eu zic sa puneti mana de la mana sa „va” cumparati mai degraba oglinzi, care sa vi le puneti in living-urile pseudo-palatelor in care v-ati dosit, sa va uitati apoi insistent in ele, si sa loviti cu sete pana nu mai ramane nimic, in ce se reflecta in ele…

Nu exista iertare, decat in concepte si mituri…

Am zis !