Consideratii economice de an nou

Din pacate nu am sa fiu la fel de iresponsabil ca si factorul politic, in a va imbata cu apa rece pe post de aghiasma si am sa va expun drakul gol, daca e sa folosesc trendul comunicational arborat (si) de Victor Ponta pe post de port-drapel de lupta al opozitiei (nu e prea clar inca la/cu ce)…

Tot ..din pacate,..c riza va intra in etapa doi ,.. momentumul adevaratei crize cu alte cuvinte. Vorbim aici de falimentul localitatilor cu peste 50000 de locuitori (fenomen asociat mai mult occidentului, ca restul sunt in faliment inca din „imaculata conceptie”), ce sunt super-indatorate si fara perspective de a fi creditate in continuare, sau cu datoriile rostogolite ca sa folosim un termen „slang”.

Pai bine ar zice becherii tipici de rumani, „da ce ma doare pe mine la basca, daca primaria si consiliul local este in faliment, atata vreme cat la mine in burta si conturi nu sufla vantul?”. As trece peste faptul ca globalizarea (inlantuirea economica) produce efecte si la nivel micro, si nu numai macro, banii bagati in comunitati, mai exact in firme si oameni (via contracte prestatorii de diferite naturi) fiind colectati apoi prin taxe si cuantificati (tot) prin nivelul local de trai, intretinerea infrastructurii, dezvoltarea acesteia, dar mai ales lipsa acestora fiind stimuli pentru regres regional.

Apoi nu stiu ce vor face oamenii atat de la case-vile cat si de la bloc, cand vor vedea ca li se taie pe lungi perioade de timp curentul electric, gazul metan, salubritatea, ordinea publica, aprovizionarea cu alimente, etc. In aceasta logica falimentul unei comunitati locale este primul pas in falimentul indivizilor sai constituenti. Punct. 

Apoi deja majoritatea am inteles ca economia US (trend-setter-ul globalizarii) in ansamblu merge exclusiv pe credit, fiind super-indatorata, un mecanism fals pe baza caruia si-au asigurat o falsa crestere economica perpetua, ce in subsidiar le-a asigurat un consum nesanatos (consumi mai mult decat produci), si asta pentru respectarea modelului „visului american”, in care cica oricine poate reusi, cu conditia sa si vrea, de parca ar fi cineva cine nu ar vrea sa faca totul pentru a fi mai bine pentru familia sa …

Iar yankeii arogandu-se a fi „fruncea” (regionalism banatean) indiferent de consecinte si posibilitati au permutat in toata lumea defectul lor intim de sistem. Cu alte cuvinte acum lumea plateste nota de plata a nivelului de viata nesustenabil nord-american … Iar de aici pana la daramarea castelului de carti este doar un singur pas, foamea, migratia economica (un adevarat „soft power”) neputand fiind oprite de orice super tehnologie militara (hard-power), cat de mare ar fi.

Pacat! Suntem cu totii pe topogan!

PLATON

„unul dintre egali”