Romania progresului pe invers

Problema Romaniei este ca am intrat (la cerere) complet nepregatiti si dezinteresati, intr-un sistem de valori fundamental diferit de cel milenar, mioritic. Noi, o societate arhaica, colectivista, cu o distribuire piramidala pe verticala, in sus, a autoritarismului, absolutismului, asociativitatii de clan, a beneficiilor societatii, si in jos, a obligatiilor si responsabilitatilor, am fost pusi pe neasteptate si nevoite in situatia de a ne contopi cu o societate vestica a individului autonom, asociativ dar doar pe sisteme de valori comune si nu pe subiectivisme de tip mafiot. Evident ca s-a produs un conflict al civilizatiilor, doar ca in timp ce vesticii au incercat si incearca sa ne traga cu anasana la linia minimala de acceptabilitate institutionala, noi, in profund obicei las balcanic, ne-am rezumat in a mima conduita valida. Si uite asa, ca orice societate tipic formata din indivizi intr-o etapa de deezvoltare subzistentionala, am incercat sa primim maximum de beneficii de la „aia” incercand sa oferim mai nimic in schimb; adica sa consumam fara a achita nota de plata.

De aceea situatia poate parea si este deocamdata catastrofala, noi fiind uleiul, iar ei, apa. De ce deocamdata? Pentru ca rezistenta reactionara, ultra-conservatoare la tot ce-i nou si poate fi de rau in ipoteticul viitor (tipic societatilor colectiviste) este cantonata in plaja de varsta 40+ de ani, in timp ce generatiile urmatoare sunt definite exact in acest moment, in spiritul progresului, fiind modelate de societatea informationala via tehnologia si informatia ce o consuma. Prin copii si nepotii nostri, Romania va face saltul spre o noua si moderna societate, adica trebuie sa ne curatam vreo 60% dintre noi, ca sa avem din nou o sansa sa reprezentam ceva in concertul mondial al natiunilor… Pana atunci, am putea performa doar intr-o societate la fel de colectivista ca si a noastra. De exemplu in ex URSS…

Iar ceea ce se releva in articol nu este vorba de altceva decat o reliefare practica a conflictului civilizational de abordare, viziune si raportare, in care tocma ne regasim … de cand ne stim noi pe pamant.

PLATON

„primus inter pares”