Schimbarea la fatza…

Am participat la desfasurarea Conferintei extraordinare judetene PSD Cluj, ca un preambul a Congresului „extraordinar de nemaipomenit” ce se va desfasura zilele astea. S-a vorbit mult, dar de regula s-a vorbit bine. Am constatat ca oamenii incetul cu incetul se trezesc din ecstatismul nejustificat de superior, a unei condamnari de participare „predestinata” la guvernarea acestei tari. Pe toate palierele de comunicatori au aparut intrebari mai mult sau mai putin retorice, cu adresa la ce mai reprezinta azi social-democratia, care ar fi o definitie adaptata la realitati a acesteia, care mai sunt cei de partea acesteia ca si militanti ori simpatizanti, dar mai ales ce e de facut acum cand corabia paraie din toate incheieturile, luand serios apa la bord?…

..Si pentru prima data din ’95 incoace am vazut incercari si performari de sinceritate. Am vazut ca mai niciodata pana acum, oameni reprezentativi ai acestui curent politic, punandu-si problema la un mod existentialist: „si daca de maine, nu va mai exista niciun maine pentru stanga din Romania?; daca de maine proletarii acestei tari, nu vor mai gasi niciun reazem si partener in societatea… politica?; daca PSD-ul teoretic ar putea sucomba sub greutatea propriilor greseli?”… Am constatat in schimb ca cei ce pana acum ii criticam …dinspre stanga…, ca iata abordau altfel relatia cu mine; parca nu mai era acea dusmanie in ochii lor, ci din contra, cautau (si cautam ..) o pozitie de intalnire intre mine si dansii, ce sa nu afecteze prea mult orgoliile formalismului; poate ca sesizau abia acum ca de fapt eu nu am combatut oameni, cat inadvertente pe directia autoconservarii si propasirii acestui partid, a curentului politic al oamenilor simpli ca si mine, ca si tine, ca restul de lume de la baza acestei societati.

M-am bucurat sa nu vad ura, politze platite si amenintari in discursurile promovate. La fel de mult m-a bucurat ca vituperarea hormonala a fost inlocuita cu ironii fine si tuse de umor, demne de statutul de intelectuali progresisti, ce prin definite si-l aroga, poate ca pe buna dreptate, social-democratii. Am vazut asadar pe toata lumea serios afectata si nelinistita de viitorul stangii, dar am mai vazut ceva in plus in ochii si sufletul lor… Am vazut dispozitia spre a strage randurile…

Cu aceasta ocazie am remarcat si verva progresista la „recent trecutii blazati” de genul d-lor Diaconescu, Rus, Puscas, etc.  Am retinut in continuare cateva idei si promisiunea lor indirect declarata, de remontare militantista:

Cristian Diaconescu

-vanarea de adeziuni trebuie mutata din interior, inspre exteriorul partidului; PSD-ul transformat in front de lupta serveste exclusiv unei singure forte pe esicherul politic…

-oferta de management „pe echipe” vine in intampinarea doleantelor electoratului intern, care poate ca nu mai doreste sa acorde un cec in alb grantificat ca putere maxima, unui „singur om”, ce la o adica poate insela asteptarile, cat unei echipe formate din specialisti, capabili sa interelationeza inclusiv amical; asa se promoveaza mai fidel principiul democratiei interne.

-care reprezinta atunci diferenta dintre ofertele echipelor Geoana, Diaconescu, Mitrea, Ponta, etc?; evident ca din acel moment sunt analizate capacitatile resurselor umane arondate echipelor, precum si competitia de programe; starea devine automat o expresie a actului de descentralizare constructiva a actului politic din interiorul organizatiilor PSD.

-palierul discutiilor din aceasta campanie, fatalist axata pe anume cateva persoane-scaune, trebuie imperios mutata pe oferta politica, pe spiritul combativ si pe cel de auto-sacrificiu; adversarul nu trebuie localizat in interiorul PSD cat mai ales in afara lui…

Ioan Rus

-mai slujeste in acest moment PSD-ul interesele tuturor romanilor, sau cumva intre timp s-a privatizat, activand mai degraba dupa regulile unui SRL, urmarindu-se exclusiv maximizarea profitului pentru actionarii sai?..

-partidul daca respira de fond pe stanga, daca reuseste sa se pozitioneze exclusiv in interiorul limitelor sale doctrinare, isi asigura de facto iubirea si aprecierea oamenilor de jos.

-reforma reclamata prin productiile programatice aglutinate in timp la Cluj, vizeaza exclusiv centrarea atentiei PSD pe genitorii sai, pe cetatenii simpli.

-iesirea de la guvernarea cu PDL a PSD-ului poate fi argumentata pro si contra, dar cert daunele fata de terti (cetateni) au fost mai mari decat daca PSD-ul ar fi putut sa amendeze din interiorul derapajele de dreapta.

-PSD-ul nu mai este perceput azi ca o alternativa viabila si pentru ca nu exista o expunere suficienta pe palierele de competenta guvernamentala, „niste aceiasi” monopolizand steril tot capitalul potential de imagine.

-Congresul asa cum arata pana acum este organizat din start cu premise de fraudare.

-„ganditorii” agreati de/din partid nu au lasat sa apara solutii alternative de discurs si management in partid.

Ioan Puscas

-bolsevismul a izolat si eliminat social-democratia interbelica si postbelica din actul de putere, exprimandu-si autosuficienta in aceasta directie; acum situatia tinde sa se repete cu exprimarea ardeleana social-democrata.

-„Bucurestiul” conduce de facto organizatia PSD Cluj, lucrand in trecut pentru eliminarea din schema a „incomozilor” Rus si Dancu.

-necondamnarea neechivoca a deviationismului reprezentat de Vanghelie, mai ales dupa gratularile respectivului la adresa colegilor cu apelative gen „lepre”, ma indeamna sa boicotez (Puscas) cel putin personal actul de participare la Congres.